...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

duminică, 30 august 2009

Nu stiu de ce incerc sa ajung la o concluzie...

Uneori nu ai nevoie sa iei nici o decizie. In momentele cruciale in care trebuie sa te hotarasti (in care eu de regula dau cu banul), cel mai bine este sa nu hotarasti nimic. Mi-am dat seama ca de multe ori deciziile sunt deja luate si ca ti se confirma in momentul in care renunti sa te mai stresezi si sa iti faci o mie de ganduri inutile, si da, sintagma "Ce o fi, o fi!" este perfect adecvata situatiilor de criza. So, ma tot chinui sa imi aduc viata cat mai aproape de idealul din capul meu (dureros azi) si imi dau seama ca de fapt pot sa ma pis linistita pe "liberul arbitru". Deciziile sunt deja luate. Am voie sa ma revolt? Am voie sa nu-mi convina? Poate eu nu vreau sa mi se mute traiectoria. Poate am si eu ceva de spus vis a vis de existenta asta a mea, care, nu mai corespunde deloc cu ce aveam eu de gand sa fac pentru mine. Si daca sunt chestii care nu ma privesc doar pe mine? Si daca trebuie sa decid pentru 2? pentru 10, 20 cati or fi? Ce fac? Asa ca, tu, ala care decizi pentru mine, ai face bine sa mai lasi sfintii si lumanarile si sa ma lamuresti daca tot m-ai facut!