...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Cand eram mica ma jucam in noroi...

Imi placea sa ma joc in noroi. De multe ori ma jucam de-a "linii albe", adica, faceai o mica groapa in care puneai pamant cat mai fin, apa si amestecai cu degetul ore in sir pana apareau linii albe, curbate, de multe ori apareau cercuri concentrice, linii unele subtiri, altele mai groase, puncte albe, tot felul de chestii. Era fascinant sa ma joc in noroi. Am crescut intre timp si mi-am dar seama ca nu imi mai place sa ma joc in noroi. Mi-am dat seama ca noroiul ala pe care il iubeam si langa care stateam cate o zi intreaga, ma sperie si ma face sa fug cat ma tin picioarele. Acelasi noroi. Pamant si apa. Nu mi-ar mai putea aduce vreo bucurie. Intre timp am descoperit si alte soiuri de noroi mult mai putin prietenoase, noroiuri care te napadesc pe interior si de multe ori nu le mai poti curata. Am descoperit si noroiuri voluntare, involuntare, noroiuri pur si simplu, noroiuri "din greseala", noroiuri regretabile si multe alte soiuri de noroiuri. Exista un noroi tare greu de inteles. Un noroi cu care iti place sa te joci in prima faza, care te fascineaza si care te bucura. Ei bine, desigur ca si noroiul asta tot noroi este pana la urma si ca orice noroi veritabil te murdareste (cu vinovatie de data asta) din cap pana in picioare. Nu am aflat inca cum sa ma joc cu noroiul asta. Ma gandeam, unde naiba a disparut noroiul ala care nu iti facea nici un rau? Sa fie oare noroiul pe care il poti imparti cu celalalt si cu care nu stiu eu cum sa ma joc?

Un comentariu: