...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

vineri, 4 septembrie 2009

Un soi de cosmar...

Am trecut de curand printr-un soi de cosmar al dracu' de nenorocit... Nu era visul din care te trezesti urland si leoarca de transpirate si iti dai seama ca totul e ok, ca a fost doar un vis, si te culci la loc. Nu, ar fi fost minunat daca era asa. Cosmarul meu incepea ca o anestezie in care simti, auzi, vorbesti, si totul in jurul tau se darama, iar tu nu poti sa faci nimic. Ca un soi de atac de panica combinat cu o tristete atat de adanca incat ai impresia ca totul e inutil. Tot ce iti doresti (stiind ca nu se mai termina) este sa mori, si iti doresti atat de mult, incat, aproape ca ai putea sa iti opresti inima sa bata... Nu stiam ca mi-as fi putut dori vreodata atat de mult sa mor... In cosmarul asta nenorocit parea ca s-a oprit timpul in loc, si ma intrebam mereu "Cat o sa mai tina, mai este, mai dureaza?" Ma durea fiecare celula, si durerea era atat de mare incat am uitat sa respir. Parca urla un personaj malefic la mine sa respir si eu am crezut ca trebuie sa respir ca sa nu scap, ca sa nu se termine, ca sa continue calvarul. Ma intrebasem de vreo cateva ori daca am ajuns in iad, daca aici se termina cu mine, ce nu am facut si ar fi trebuit sa fac... M-am trezit si mi-am dat seama ca starea aia "fugita din filmele horror" era acolo... O aveam in suflet si stiam ca nu o sa mai scap, o purtam acolo pentru totdeauna... Inca mai exista... Simt nisip in gura si tarana in ochi... Imi placea cola, nu imi mai place nimic... Fumez ca gest reflex format in 9 ani... Imi fac curat in camera doar ca sa fac ceva...Incerc sa nu inchid ochii de frica sa nu fiu din nou acolo... Mi-am propus sa nu mai dorm o perioada si sa adorm doar atunci cand nu o sa mai poata corpul meu sa ramana treaz, sa actioneze independent de mine si sa nu il mai pot controla, o sa si explic rationamentul desigur. M-am chitit pe strategia asta tocmai pentru ca nu mai vreau sa visez deloc. Nu mai am nevoie de vise de nici un fel, ma lipsesc, nu-mi mai trebuie... "In rest, bine, sanatoasa ceea ce va doresc si voua. Va sarut si astept raspuns numaidecat!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu