...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

miercuri, 2 decembrie 2009

Caii de la sanie

Era atat de tarziu pentru tine si atat de devreme pentru mine. M-am asezat in bratele tale si am asteptat sa adormi. Ti-am spus in somn ca imi pare rau, ca as vrea sa ma ierti, ti-am spus, nu ai ce zice. Nu e vina mea ca era atat de tarziu pentru tine.
Atunci am inteles. A fost mai bine ca aveai sufletul amortit.
A fost mai bine... Nu te-am ranit.
Te-am rugat mai tarziu sa te prefaci ca nu ai auzit nimic. Ai spus "bine".
A mai trecut o vreme si mi-am dat seama ca ramasesei, asa, cu sufletul amortit si ca nu te-ai mai trezit de fapt niciodata de atunci. Mi-a parut rau... Nu mai era nimic de facut.
Iti mai spun si acum ca imi pare rau... Cel mai rau imi pare ca nu te-am trezit si ca te-am lasat asa cu amorteala ta, cu cenusa pe ochi si cu pamant in gura. Imi pare rau ca nu te-am lovit.
De atunci cand vad un lucru frumos rog ochii sa tina si pentru tine putin...
"O sa ramanem la fel", ai spus. "Stiu", ti-am raspuns. Vorbe...
Au trecut multi ani parca.
'Vino langa mine"ai spus. "Atat de bine stau aici..." ti-am raspuns.
Atat de mult m-a durut, nici nu stii... Aproape la fel de mult ca in noaptea aceea cand era prea tarziu...
E ca intr-o poveste in care e iarna si ger, esti departe si trebuie sa ajungi acasa cu sania, vezi ca nu mai pot caii si ti-e frica pana in maduva oaselor ca o sa ramai acolo. Si iei biciul si ii lovesti dar ei nu mai pot si se prabusesc la pamant. Vezi ca nu se mai pot ridica si iti pare rau ca i-ai lovit. Te gandesti ca daca ii lasai sa mearga incet poate ajungeai mai departe.
Caii mei au murit. I-am lovit prea rau... Pacat ca ii doare. Trebuia sa ii las sa inghete putin cate putin pana ramaneau fara suflare. Nici nu si-ar fi dat seama... De ce mi-ai dat biciul cand am plecat?
"E mai bine asa" imi spui. "Minti" am sa-ti raspund.

2 comentarii: