...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

marți, 28 decembrie 2010

luni, 27 decembrie 2010

Pana aici

Bai, m-am saturat sa citesc cacaturi cu "de Craciun sa fim mai buni, mai iertataori, mai mirobolanti" etc etc. Pai bine frate, si in restul anului nu? Aprindeti mii de beculete sa ne ridice moralul. Ce conteaza ca sunt oameni care mor de foame si de Craciun si de Paste si in fiecare zi. Pentru ei e o zi ca oricare alta in care, poate, nu au ce manca. Si daca noi astia care ne punem instalatii pe case am simti intr-adevar ce inseamna Craciunul, am face economie la curent si am cumpara ceva pentru un batran amarat si singur. Dar nu, hai sa lalaim colinde (in care nu credem desigur), sa rupem magazinele in doua (consumisti cretini ce suntem), si sa bagam in noi pana ni se face rau. Ma intreb, ce nevoie avem de pretexte? Ce nevoie avem sa taiem sute de copaci in fiecare an pentru a-i arunca dupa cateva zile? Bai, cine isi cumpara brad natural "ca sa miroase a brad in casa" e absolut cretin frate. Importam sarbatori de peste tot cu tot tacamul de kitschuri aferente. De craciun oamenii au ajuns sa etaleze din ce in ce mai mult, instalatii (multe, violente cromatic si de prost gust ), mosi-craciuni hidosi si cat mai mari (aia care se catara pe case sunt horror), cosuri arhipline (din care nu le trebuie mai nimic) doar ca sa arate ca ei "au cu ce". Cati bani cheltuiti inutil. Pentru ce? Nu ai nevoie de Craciun sa fii mai bun, de ziua indragostitilor sa iubesti, de Paste sa fii iertator, etc etc. Esti sau nu esti. O data in calendar nu schimba pe nimeni. Sarbatorile astea au devenit afacerile unor isteti la prosperitatea carora contribuim fiecare ca fraierii, pacaliti si orbiti poate de sclipiciul de peste tot si se sunetul metalic al muzicutelor care ne reseteaza pe note de "jingle bells". Craciunul, cosmarul porcilor si al meu.

marți, 7 decembrie 2010

Jos palaria - LEON DANAILA

 "Dintr-un sertar scoate fluturasul de salariu. Luna trecuta a ridicat de la spitalul unde lucreaza de 46 de ani 1.682 lei net. Leon Danaila e medic primar neurochirurg, doctor in medicina, profesor universitar, academician si absolvent al Facultatii de Filozofie-Psihologie si al Facultății de Medicină din Iași. A publicat 35 de carti. Deține 18 brevete de inventator și 10 de inovaor."

Am vazut acum mai bine de un an o bucatica de emisiune in care era vorba despre un neurochirurg roman de o valoare exceptionala. Nu retinusem cum il cheama dar am ramas profund impresionata de faptul ca mosuletul asta cu sprancene stufoase, desi operase pe creier mii de oameni, desi era recunoscut la nivel mondial si implementase tehnici inovatoare in neurochirurgie, desi publicase nenumarate lucrari (apreciate mai mult de altii decat de noi romanii), era de o modestie fantastica. Omul asta maruntel era recunoscator ca pe vremea lui Ceausescu i s-au adus materiale de la Casa poporului (scanduri) cu care a reusit (el cu mainile lui de neurochirurg genial) sa consolideze o sectie prapadita a spitalului Bagdasar-Arseni din Bucuresti si ca a primit mobila pentru saloane de la un pacient (cu influenta desigur) caruia ii salvase viata. La  "Gala 10 pentru România" 2009, Leon Danaila obtine trofeul de excelenta pentru intreaga sa activitate. Cand si-a ridicat trofeul, omul acesta a recitat un PSALM. Un psalm, cand domeniul sau de activitate nu are nimic de-a face cu religia, cand Teoria Evolutionista ar fi trebuit sa tina loc de Biblie, omul asta alege sa citeasca dintr-un psalm. Moment de oscar, se poate vedea la http://www.youtube.com/watch?v=BexBRjOyHKM.
"De 46 de ani, omul acesta cotrobaie, la propriu, prin capetele oamenilor. A deschis craniile si a pipait cu mana creierele a peste 25.000 de insi. Pe majoritatea i-a facut bine si i-a redat societatii. A operat mii de tumori si anevrisme cerebrale. Practic, in intreaga lume, nimeni nu ii egaleaza nici macar pe jumatate uriasa experienta. Iti vine greu sa crezi ca provine dintr-o familie de tarani saraci. Maica-sa avea patru clase, iar tatal era nestiutor de carte. S-a nascut la Darabani, judetul Botosani, a invatat la Iasi, Bucuresti si New York. A implinit 74 de ani, este medic si din ’81 e seful Sectiei de neurochirurgie vasculara de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitala.


A inceput sa repare la creierii oamenilor cand, practic, nu exista neurochirurgie in acceptiunea moderna a cuvantului. Este cel care a folosit primul in Romania aparatul "minune" numit "microscop operator", care a revolutionat chirurgia vasculara. "Inainte, cand am inceput eu, in ’61, era un chin. Se introducea un fir cu un beculet electric in capul omului, care lumina cat de cat anevrismul. Lumina era insuficienta. Vedeai oarecum, dar vasele sunt foarte mici. Scoteam tumora cu mana. Profesorul Arseni scotea tumora cu degetul. Era ingrozitor, creierul se umfla si rezultatele erau dezastruoase. Profesorul se enerva si tipa in sala de operatie. In balta aia de sange trebuia sa te concentrezi si sa faci hemostaza (n.r. – oprirea sangerarii) prin electrocoagulare", povesteste profesorul Leon Danaila, seful sectiei a VII-a de Neurochirurgie Vasculara de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti. Statisticile timpului spun ca, pe vremea aceea, din 1.000 de pacienti doar 300 supravietuiau operatiei. Din supravietuitori doar 200 se vindecau. Ceilalti ramaneau cu paralizii, tulburari psihice marcante si afectiuni ale vorbirii.

Sectia de chirurgie vasculara cerebrala si medulara de la Bagdasar-Arseni, infiintata in 1981 de doctorul Danaila, e unica in tara. Are sapte medici, din care patru opereaza efectiv pe creier leziuni vasculare. "Prin ’84-’85, am patruns asa, mai prin efractie, in arhiva clinicii de neurochirurgie a profesorului C-tin Arseni. Am facut o statistica a operatiilor de anevrisme cerebrale care sunt cele mai frecvente. Mortalitatea era de 49%. Iar in domeniul neurinoamelor de acustic sarea de 51%. Eu cu ajutorul microscopului operator am redus mortalitatea la anevrisme pana la 3-4% iar la neurinoame la 4%", spune doctorul Danaila. Cu parul alb si niste sprancene stufoase, à la Mircea Albulescu, pare extrem de timid si fragil. Are un gen de distinctie caracteristica oamenilor de valoare. Iti vorbeste de parca ai fi cel putin egalul sau, daca nu chiar superior. Mainile, instrumentele maiestriei sale, nu i se odihnesc nici o clipa. Te-ai astepta sa vezi niste degete lungi, de pianist. Nu arata deloc asa. Sunt absolut normale. Numai ca bisturiul tinut de ele devine in sala de operatie precum dalta lui Brancusi. In fiecare zi la patru dimineata e in picioare. De la patru si un sfert pana la sase fara un sfert citeste. La sase fix e la spital unde, pana la sapte, face vizita de dimineata. De la sapte la opt urmeaza consultatiile, iar dupa aceea intra in operatii. Cate cinci-sase pe zi, cu exceptia zilei de luni si a week-end-ului, cand intra in sala doar pentru urgente. Iese abia dupa-amiaza, dupa patru, dar uneori il prinde si sase. "Nu-i totul sa operezi mult, ci sa scoti un om valid, capabil sa munceasca", e modest specialistul. Apoi din nou acasa, unde studiaza pana spre miezul noptii. A doua zi o ia de la capat. Toata viata a invatat. Altceva nu l-a interesat decat sa introduca tehnici noi in arsenalul terapeutic. Spune ca n-are copii pentru ca a avut prea mare grija de restul oamenilor. Singurul hobby ii este medicina. De baut n-a baut niciodata, iar de fumat s-a lasat din studentie. Cu toate astea ia apararea nicotinei: "Fumatul are si un rol pozitiv. Ma refer la memorie", spune neurochirurgul. Politica nu-i place defel, unica emotie in acest sens avand-o in decembrie ‘89. I-a trecut repede. Oamenii se imbolnaveau la fel ca inainte. Leon Danaila e invitat la toate congresele de specialitate care au loc in lume. Nu prea are el, insa, timp sa le onoreze pe toate. In urma cu cativa ani, in Grecia, a aflat ca un neurochirurg grec, pentru una sau doua operatii pe luna, de genul celor pe care el le face zilnic, castiga 80-90 de mii de euro. Dintr-un sertar scoate fluturasul de salariu. Luna trecuta a ridicat de la spitalul unde lucreaza de 46 de ani 1.682 lei net. Leon Danaila e medic primar neurochirurg, doctor in medicina, profesor universitar, academician si absolvent al Facultatii de Filozofie-Psihologie. A publicat 35 de carti. La 74 de ani, are un apartament cu patru camere pe langa Hala Traian si un Volkswagen de patru ani luat in rate. Sotia, farmacista de profesie, i-a murit anul trecut. A inmormantat-o la Darabani, acolo unde o scoala ii poarta numele, iar casa parinteasca i-a transformat-o primaria in casa memoriala.
Recunoaste ca pacientii mai vin la el cu "plicul", dar nu multi pentru ca "sunt multi saraci": "Le spun sa cumpere pentru spital, ca un fel de sponsorizari". In 46 de ani de meserie, le-a reparat capetele lui Ion Voicu, Eusebiu Camilar si chiar pe al fostului premier al lui Kim Ir Sen. "Atunci cand cu nord-coreeanul acela, mi-a fost tare frica: «Doamne-fereste, daca nu iese bine?». Ma pazeau zece coreeni care notau tot ce vorbeam si tot ce faceam. Avea o tumora de marimea unui ou de gaina pe meninge. S-a facut bine", rasufla si acum usurat profesorul Danaila. Un alt episod tensionat a fost cand a trebuit sa-l consulte pe fostul presedinte al Algeriei, Houari Boumedienne. Individul facuse o hemoragie cerebrala in timpul unei vizite oficiale la Moscova si la cererea sotiei care aflase de faima lui Danaila a cerut sa fie consultat de romanasul nostru. Dar medicul n-a mai avut ce opera. Hemoragia atinsese cota maxima. Algerianul era in moarte cerebrala. VIP-urile au creierele la fel de sensibile ca ale oamenilor simpli. Destinul lui Leon Danaila a fost marcat de relatiile personale si profesionale dificile pe care le-a avut cu marele neurochirurg care a fost profesorul Constantin Arseni. La inceput profesorul Arseni ii daduse in grija o sectie deprimanta, cu paraplegici. Nu avea incredere in tanarul doctoras Danaila. Patru ani a stat acolo pana cand l-a dat pe spate pe profesor schimband diagnosticul unui pacient si facandu-l bine cu toate ca nimeni nu-i dadea vreo sansa. Apoi, a operat un pacient in sala in care opera Arseni. "Asistentele isi dadeau coate. «A venit si asta sa-si dea aere». Nu ma mai vazusera. L-am pus pe masa, stiam ce am de facut si bolnavul a evoluat foarte bine. Au ramas fetele stupefiate de rapiditatea mea. Atunci Arseni m-a luat in sectie la el, unde am stat 20 de ani. Am invatat multe de la el si aveam si talent, care in meseria noastra e obligatoriu". Relatia a mers bine pana cand, in ’81, cand s-a intors din America de la o specializare, pacientii incepusera sa-i ceara sa-i opereze el. Profesorul Arseni imbatranise si nu mai vedea bine. "Cand intram cu el in operatie mi se facea frica. Cateodata trebuia sa-l tin de mana...". Arseni suferea de o retinopatie diabetica si devenise invidios pe succesul discipolului sau. L-a mazilit pe Leon Danaila si i-a dat pe mana cea mai prapadita sectie din spital. Norocul lui a fost acela ca a putut lua cu el microscopul operator pe care profesorul Arseni nici nu stia si nici nu putea sa-l foloseasca.
Cand a luat in primire sectia pe care n-a mai parasit-o niciodata, Leon Danaila nu avea nici macar o masa de operatie. A facut rost de una casata, a curatat-o si spalat-o si s-a pus pe treaba. "Era un dezastru. Cimentul era crapat si urcau furnicile pe pereti... Mi-a luat cativa ani s-o pun pe picioare", isi aminteste venerabilul doctor. Se impartea intre operatii si treburile administrative. A facut un memoriu la minister, dar l-au refuzat comunistii din cauza lui Arseni, care se temea ca ramane fara clientela. Noroc cu un ministru al Constructiilor, unu’ Petre, care dupa ce a fost tratat de Danaila i-a facut sectia boboc cu materiale de la Casa Poporului. Fara acte si fara nici o aprobare. Mai mult, a "intepat" niste conducte de gaz si apa calda din apropiere si le-a bagat gaze si caldura. "Atunci Arseni, razbunator, a observat ca mi-am luat avant si a inceput sa ma santajeze. A luat memoriul pe care-l facusem eu si care fusese refuzat la interventia lui, l-a reformulat, l-a semnat cu numele lui si l-a retrimis la minister. N-a reusit sa-mi faca rau", relateaza neutru Leon Danaila despre finele relatiei pe care a avut-o cu fostul sau profesor. Acum sectia sa e cea mai curata si dotata din tot complexul spitalicesc. Mobila, gresia, faianta, termopanele, televizoarele si chiar si unele dintre echipamentele medicale performante au venit din sponsorizari. Leon Danaila nu e numai medic, ci si un bun gospodar. "Acum imi dau seama si ii multumesc lui Arseni ca a vrut sa scape de mine...", se reconciliaza post-mortem discipolul cu maestrul sau.  Statisticile profesorului Danaila sunt zdrobitoare: "Am operat peste 2.760 de anevrisme cerebrale. Am operat si cu laserul, dar microscopul operator e pianul meu. N-am mai gasit pe nimeni cu o statistica atat de mare. Un japonez are o mie si ceva de anevrisme. Acum lucrez la o carte depre ele. A 36-a. Ca sa faci astfel de operatii trebuie sa cunosti la perfectie harta creierului. Fiecare celula nervoasa e sfanta".
"Am iubit Darabaniul atat de mult, incat mi-am zis ca eu acolo vreau sa mor! Si sotia mea a vrut sa fie ingropata acolo, desi venea din alt colt de tara. A murit in 2006, am ingropat-o la Darabani. Acum, fara ea, mi-e foarte greu singur".
"Vara de-abia ma asteptau parintii sa muncesc la arat, stateam cu saptamanile pe camp, mai luam si carti cu mine. Liceul l-am facut la Dorohoi. Taica-miu mi-a spus: ori ramai la Darabani, la camp, ori te duci sa inveti carte. M-am gandit: Sa lucrez la camp? Mizerie. Ploaie. Mai bine ma duc sa invat carte“, isi aminteste el.

"La liceu, ne dadea cate un sfert de paine pe zi si unii colegi aveau mai multi bani si cumparau paine. Si eu vindeam sfertul meu de paine si adunam bani ca sa pot cumpara carti de medicina. M-am gandit ca vreau sa dau la medicina sa ajut oamenii si sa le salvez vietile“, povesteste Leon Danaila.
In intreaga lume, nimeni nu ii egaleaza nici macar pe jumatate uriasa experienta. A inceput sa repare la creierii oamenilor cand, practic, nu exista neurochirurgie in acceptiunea moderna a cuvantului.
La Darabani, se reintoarce de cate ori are ocazia. A reconstruit casa darapanata ramasa de la parinti si a transformat-o intr-un muzeu, cu o galerie de arta impresionanta, cum nu exista in multe muzee mari din tara.
De deschiderea si amenajarea muzeului s-a ocupat, cu o nesfarsita dragoste si pretuire, directorul bibliotecii orasului Darabani, poetul Victor Teisanu. In muzeu: picturi de Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Constantin Piliuta, Dan Hatmanu sau Iulia Halaucescu.
"Copiii de la tara trebuie sa vada ca nu trebuie sa ai antecendente foarte elevate ca sa ajungi in Academie. Tatal meu nu stia carte. Am vrut ca aceasta casa memoriala sa fie o lectie de viata pentru toti elevii din nordul tarii. Daca muncesti, daca esti serios, poti sa ajungi departe“, spune Leon Danaila.

Biografie

Leon Dănăilă s-a născut la data de 1 iulie 1933, în orașul Darabani (jud. Botoșani), unde a făcut și primele patru clase primare. A continuat apoi școala la Liceul „Grigore Ghica V.V.” din Dorohoi pe care l-a absolvit în anul 1952. În același an, prin concurs, a intrat la Facultatea de Medicină din Iași, pe care a absolvit-o în 1958.
După absolvirea Facultății de Medicină din Iași (1958) a lucrat timp de 2 ani ca medic stagiar la Spitalul din Comănești (1958-1960) și apoi un an la Circumscripția sanitară din Dărmănești (1960-1961). În anul 1961, prin concurs, a ocupat postul de medic secundar neurochirurg la clinica de Neurochirurgie de la Spitalul „Gh. Marinescu” din București unde lucrează și în prezent.
Prin examene și concursuri severe a devenit în anul 1966 medic specialist neurochirurg, în anul 1972 doctor în medicină cu lucrarea „Neuronomul Spinal”, în 1974 medic primar neurochirurg gradul III, în anul 1981 medic primar neurochirurg gradul II și șef al secției VII de neurochirurgie vasculară și microneurochirurgie. În anul 1972, a absolvit la cursuri de zi și Facultatea de Filozofie-Psihologie din București.
Absolvent al Facultății de Medicină din Iași (1958) și al Facultății de Filozofie-Psihologie din București a ocupat prin concurs în anul 1991 postul de profesor neurochirurg la clinica II Neurochirurgie al Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, iar în anul 1992 cel de profesor de psihoneurologie la Facultatea de Psihologie a Universității “Titu Maiorescu” din București.


Academii și Societăți Științifice Internaționale


Este membru corespondent al Academiei Române din 24 octombrie 1997 și membru titular al acesteia din 20 decembrie 2004; membru titular al Academiei de Științe Medicale (1993); membru al New York Academy of Sciences (1995) și London Diplomatic Academy (2000).

 
De asemenea, este membru a următoarelor societăți științifice internaționale:
L’Union Médicale Balkanique (1986),

European Association of Neurosurgical Sciances (1987),

International Society of Psychoneuroendocrinology (1991),

International Psychogeriatric Association (1991),

Societe Francaise de Pharmacologie Clinique et Therapeutique (1991),

Biomedical Optics Society (1992),

International Society for Optical Engineering (SPIE) (1992),

Balkan Society of Angiology and Vascular Surgery (1994),

World Federation of Neurosurgical Societies (1992),

Société de Neurochirurgie de Langue Française (1996),

American Heart Association (1999);

European Association of Medical Laser (1998);

International Stroke Society (Japan) (1999),

American Association for the Advancement of Science (2003),

European Society for Stereotactic and Functional Neurosurgery (2003),

Congress of Neurological Surgeons (2004),

Membru de onoare activ al Asociației Naționale împotriva Corupției, Abuzurilor și   Drepturile Omului (2006)

International Neuropsychologicaly Society (2008)

American Chemical Society (2008).

Face parte din comitetul director al următoarelor reviste de specialitate: “Romanian Journal of Reconstructive Microsurgery", "Romanian Neurosurgery", "Romanian Journal of Neurology and Psychiatry", „National Medical Review” and “Proceedings of the Romanian Academy”. Este editor șef al revistei “Romanian Journal of Neurosurgery”.

Brevete, cărți și lucrări științifice


Deține 18 brevete de inventator și 10 de inovaor. Este autor a 39 cărți de specialitate dintre care menționăm :

Nerurinomul Spinal – Teză de Doctorat 1972

Tratat de Neurologie – vol.1 – Editura Medicală 1979,

Tratat de Neurologie – vol. II – Editura Medicală 1980,

Tratat de patologie chirurgicală – vol.IV – Editura Medicală 1983,

Sistemul arterial aortic. Patologie și tratament chirurgical vol. II - Editura Medicală 1983,

Psihoneurologie - Editura Academiei RSR 1983,

Bolile Vasculare ale Creierului și Măduvei Spinării vol II. Bolile vasculare ischemice. Partea a II-a - Editura Academiei RSR 1984

Bolile Vasculare ale Creierului și Măduvei Spinării vol. III Hematoamele Intracraniene și Spinale Editura Academiei RSR 1985,

Romanian Neurosurgery vol.I Editura Academiei RSR 1986 ,

Romanian Neurosurgery Vol. II Editura Academiei RSR 1987

Tromboembolismul Cardiovascular Editura Științifică și Enciclopedică 1987,

Ateroscleroza Cerebrală din Sistemul Carotidian Editura Științifică și Enciclopedică 1988; Chirurgia Psihiatrică Editura Academiei RSR 1988
Tratamentul Tumorilor Cerebrale Editura Academiei Române 1993 Maladia Alzheimer Editura Militară 1996,
Sculptură în creier Editura Du Style 1998;
Apoptoza, Editura Academiei 1999;

Tratat de Neuropsihologie, Editura Medicală 2000 (Ediția II-a, 2002);

Actualități și perspective în Neurochirurgie Editura Național 2000;

Atlas de patologie chirurgicală a creierului” Editura Moonfal Press 2000;

Lasers in Neurosurgery Editura Academiei 2001;

Atlas of Surgical Pathology of the Brain Editura Moonfal Press 2001;

Vascularizația arterială și venoasă a creierului Editura Tipart Group (2001),

Sinteze Neurochirurgicale Editura Ceres (2001),

Apoptoza (Ediția II-a -revăzută și adugită), Editura Academiei 2002;

Ateroscleroza cerebrală ischemică Editura Medicală 2004;

Atlas de patologie cerebro-vasculară Editura Cartea Universitară București (2005);

Programed cell death in the vascular diseases of the brain Editura Cartea Universitară București (2005); Clinica și morfopatologia proceselor expansive ale sistemului nervos central Editura Cartea Universitară București (2005);

Cerebrovascular malformations - an atlas of histopathology and ultrastructure, Editura Cartea Universitară București (2005);

The vascular wall and the intracerebral hemorrhage – an atlas of light and electron microscopy, Editura Cartea Universitară București (2005),

Hemoragia Subarahnoidiană Anevrismală - Editura Cartea Universitară București (2006); The interstitial cells of the human brain - Editura Cartea Universitară București (2006), * Cerebral Vascular Occlusions – an atlas of hystopathology and ultrastructure (2006) - Editura Cartea Universitară București,

Tratat de Neuropsihologie vol II Editura Medicală (2006),

Patologia neurochirurgicală a hipofizei – Editura Didactică și Pedagogică (2006),

Vasculogenesis, Angiogenesis and Vascular Tumorigenesis in the Brain – an atlas of cerebrovascular cytohistopathology - Editura Cartea Universitară București (2007),

Vasculogenesis, Angiogenesis and Vascular tumorigenesis in the Brain – an atlas of cerebrovascular cytohistopathology – second edition (2007),

Anevrismele cerebrale - Editura Academiei Române 2007.

Este colaborator la 3 cărți - Lichidul cefalo-rahidian – Editura Didactică și Pedagogică 1979, Ghid de practică medicală vol.1. – Editura Infomedica 1999, - Enciclopedie Medicală Românească. Secolul XX – Editura Fundației Medicale a Rinichiului 2001.
Din totalul celor 36 de cărți publicate este autor unic la 3 cărți, prim autor la 20 cărți, autor împreună cu alții fără a fi primul la 13 cărți și colaborator la 3 cărți. A publicat și comunicat 317 lucrări științifice, după cum urmează: 93 publicate în străinătate și în reviste românești cu circulație internațională (în limba engleză); 63 publicate în limba română în diverse reviste medicale românești; 46 comunicate la diferite congrese internaționale și 115 comunicate la simpozioane și congrese din țară. Lucrările sale sunt citate de profesori și cercetători cu renume din întreaga lume. A participat la peste 150 de manifestări științifice naționale și internaționale (congrese, conferințe, simpozioane).

Specializări internaționale


A studiat neurochirurgia timp de un an la New York în cadrul unei burse Fullbright (1980-1981) și a participat la diferite specializări, cursuri și schimburi de experiență la Budapesta (1978 și 1979), Delft (1981), Moscova (1982), Edinburgh (1990), Glasgow (1990), Dusseldorf (1991), Paris (1991), Bruxelles (1995).
În aceste stagii de specializare din Europa și SUA precum și la diferitele congrese internaționale a cunoscut direct și a schimbat opinii profesionale cu cele mai mari personalități neurochirurgicale din lume.


Realizări profesionale


Datorită acestor specializări și aplicării celor mai moderne tehnici operatorii, a reușit să facă operații neurochirurgicale din cele mai complexe și să scadă mortalitatea operatorie la procente comparabile cu ale celor mai renumite clinici de neurochirurgie din lume. Astfel, în cazul neurinoamelor de acustic a redus mortalitatea operatorie de la 51% la 4%, iar în domeniul anevrismelor intracerebrale de la 49% la 4%. Aceste rezultate se datorează unei tehnici operatorii bine pusă la punt, precum și faptului că a introdus în arsenalul sălii de operație din Romania microscopul operator (1979) și laserul (1984).
Până în prezent a efectuat peste 27.000 intervenții chirurgicale din care 14.700 cu microscopul operator și 715 cu laserul.

Gradul de dificultate al intervențiilor chirurgicale (anevrisme intracraniene - peste 2700, malformații arteriovenoase peste 300, neurinoame de acustic peste 350, tumori hipofizare peste 250, meningioame peste 1300, tumori de trunchi cerebral, tumori medulare, tumori intraorbitare, tumori de bază a craniului, tumori intraventriculare, tumori de glandă pineală etc). Numărul mare al acestora precum și excelentele rezultatele obținute postoperator prin reducerea semnificativă a mortalității (sub 4%) îl situează în rândul celor mai mari neurochirurgi din lume.


Progrese și cercetări cu valoare națională și internațională


Pe plan național


A descris și publicat pentru prima dată în țară:

Malformații arterio-venoase cu interesarea venei Galen, în revista Studii și Cercetări de Neurologie 15, 1970;

Cisticercoza de ventricol IV, în revista Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia 15; 1970.

Encefalopatia paraneoplazică, în revista Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia 15; 1970,

Peridurografia gazoasă în hernia de disc lombară, în revista Oncologia și Radiologia 9; 1970.


A studiat și publicat prima dată pe plan național:


Correlations Between the Blood Group and the Incidence of Congenital neurosurgical diseases, în Revue Roumaine de Neurologie 9; 1971;

Considerations on the correlation between the blood groups and the incidence of cerebral tumours în Rev. Roum. Neurol. 9; 1972;

Cranial and orbital epidermoid tumours, în Journal of Neurosurgical Sciences 19; 1975;

Cranial Vault Metastases, în Rev. Roum. Med. - Neruol. Psychiat. 13: 1975;

Intraselar Abccese. Neurochirurgia 18, 1975;

Cerebral Dermoid Tumours, Neurochir. 19; 1976;

Haematological Aspect of hypophyseal tumours în revista Acta Neurochirurgica 37; 1977; Anatomoclinical Aspect in Meningeal Carcinomatosis, în Rev. Roum. Med - Neurol. Psychist. 15; 1977;

Cranial Eosinophilic Granuloma, Neurochirurgia 20; 1977;

Monitoring intracranial pressure in cat and man, în Rev. Roum. Med.-Neurol. Psychist. 1; 1980; a introdus pentru prima dată în practica operatorie curentă laserul (din 1984) și microscopul operator (din 1979) și a publicat primele lucrări în aceste domenii (cartea- Lasers in Neurosurgery 2001). A introdus și publicat pentru prima dată în țară și printre primii pe plan internațional tratamentul conservator al hematoamelor intracerebrale primare; vezi lucrarea Surgical and conservative management of primary intracerebral hematoma în revista Rmanian J. Geront. Geriatrics 7; 1986.

Este singurul neurochirurg din țară care a operat anevrismele sistemului arterial vertebro-bazilar, începând din anul 1985. Rezultatele acestor operații sunt publicate în diferite lucrări științifice ca: Rom. Neurosurg. 1, 3, 1992; Rom. Neurosurg. 11, 1992; Rom. Neurosurg. 2, 1993; Infomedica nr. 4 1994; Romanian J. of Reconstructive Microsurgery vol. 1 1996. A efectuat primele endarterectomii de arteră cerebrală medie și de arteră carotidă publicate în: Rev. Rom. Med. Neurol. Psychiat 23, 1985; Rom J. Neurol. Psychiat 31, 1993 și în cartea Ateroscleroza cerebrală ischemică 2004. A efectuat 476 anastomoze extra-intra craniene (vezi Ateroscleroza cerebrală din sistemul carotidian 1988 și Ateroscleroza cerebrală ischemică 2004).
A investigat apoptoza în glioblastoame, (rezultate prezentate la al 48-lea Congres de la Soc. De Neurochirurgie de Langue Francaise 1998, și publicate sub titlul In situ and peripheral mononuclear cells’ apoptosis in glioblastom. Rom Neurosurg 8, 35-43, 1999; High levels of sFas and PBMC apoptosis before and after excision of malignant melanoma. Case report. Rom. Arch. Microbiol. Immunol., 61, 267-273, 2002 și în cartea Apoptoza (ed.I 1999, și ed. II 2002). A studiat și efectuat primele calosotomii pentru tratarea epilepsiei a căror rezultate sunt menționate în: Tratat de Neuropsihologie vol. I 2000; 2002; 2006 și în lucrarea prezentată la Congresul de la Liubliana 1998. A efectuat și publicat primele cerebro-mio-sinangioze și cerebro-arterio-sinangioze (vezi Ateroscleroza cerebrală 1988 și Ateroscleroza cerebrală ischemică 2004).
A studiat și publicat primele meningioame intracraniene induse de radiații (vezi Rom Neurosurg. new series 1, 1993). A studiat și tratat primele cazuri de anevrisme micotice (vezi Rom Neurosurg. new series 2, 1993). A efectuat primele studii de microscopie electronică asupra maladiei Alzheimer iar rezulatele au fost publicate în anul 1996 în cartea sa Boala Alzheimer. A aplicat pentru prima dată în țară imunoterapia în tumorile cerebrale iar rezultatele sunt publicate în cartea Tratamentul turmorilor cerebrale, apărută în 1993 și în lucrarea Interleukin-2 Therapy of malignant brain tumors (glioblastoma multiforme), din revista Acta Neurochirurgica Moldavica 3; 22-27, 1995. A făcut primele studii cu privire la psihochirurgie, studii care au fost publicate în cartea Chirurgia Psihiatică (1988).
A cercetat apoptoza tumorilor cerebrale, iar rezultatele au fost publicate în caretea Apoptoza ed. I apărută în 1999 și ed. II apărută în 2002. A făcut primele cercetări cu privire la terapia fotodinamică a tumorilor cerebrale iar rezultatele au fost publicate la diferite congrese naționale și internaționale precum și în cartea Lasers in Neurosurgery apărută în 2001. A studiat histopatologia tumorilor cerebrale a căror rezultate sunt publicare în cartea Atlas of Surgical Pathology of the Brain apărută în 2001. În 2006 a descris sindromul cortico-optico-falciform în cartea Psihologia Neurochirurgicală a hipofizei (2006). A efectuat pentru prima dată în țară, un studiu cu privire la rolul interacțiunii celor două hemisfere cerebrale în integrarea sistemului limbajului, publicat în Rev. Roum Sci Sociales-Série de Psychologie (1987); un studiu privind nivelul serologic al moleculelor de adeziune ICAM și ELAM în astrocitoame și glioblastoame, publicat în Rom. J. Neurol (1997); un studiu privind nivelul seric al interleukinei-6 și interleukinei-2 în adenoamele pituitare (vezi Rom J. Neurol. 34, 1996); și un studiu cu privire la stresul neurochirurgical și funcția imună, publicat în Rom. J. Neurol Psychiat. 1994. La data de 28 mai 2003, a efectuat pentru prima dată în țară abordul translabirintic al neurinomului de acustic și abordul transmastoidian al tumorilor de glomus jugular. A publicat primul caz de pseudotumoră psamomatoasă intracerebrală calcificată în lucrarea Psammomatous pseudotumoral intracerebral calcification: a case report and review of the literature din Annals of Neurosurgery 5, 2005.

Pe plan internațional


A descris pentru prima dată Sindromul de logoree cu hiperchinezie (1972) în lucrarea sa de diplomă de la Facultatea de Filozofie-Psihologie și apoi în revista internațională Eur. Neurol. (1977). A efectuat și studiat cu ajutorul microscopului operator peste 1000 de biopsii vasculare cerebrale ale căror rezultate sunt publicate în cărțile: Ateroscleroza Cerebrală din Sistemul Carotidian (1988), Ateroscleroza cerebrală ischemică (2004) Atlas de patologie cerebro-vasculară (2005); Programed cell death in the vascular diseases of the brain (2005); în revistele cu circulație internațională “Romanian J Geront. Geriatrics” 1986 și “Proc. Rom. Acad. Series B” (2001; 2002, 2003) și prezentate la diferite congrese interne și internaționale. A efectuat pentru prima dată pe plan internațional plastia cu pudră de os autolog (Bravet de invenție nr. 112951 din februarie 1998). Deosebirea dintre hematomul și hemoragia cerebrală a fost făcută în studiul intitulat: Cellular mechanisms of cerebral vessels breaking in different pathological conditions. An optic and electron-optic study, publicat în Proc. Rom. Acad. Series B 3, 147-151, 2003. Introducerea conceptului de “intimom” sau “miom” în clasificarea leziunilor intimale ale aterosclerozei a fost făcută în lucrarea: Smooth muscle migration and proliferation in the cerebral arteries lumen with formation of a new type of arteriosclerosis lesion, din revista Proc. Rom. Acad. Series B 1; 55-67, 2001 și în cartea Ateroscleroza cerebrală ischemică 2004. Sarcomul intimal cu migrarea transmurală a celulelor tumorale a fost descris pentru prima dată pe plan internațional în lucrarea - The histopathologic and ultrastructural study of an intimal intracranial sarcoma with transluminal cell migration, din revista Proc. Rom. Acad. Series B3, 165-170, 2002.
Din 2007 este membru în Comitetul Director al celor trei programe europene de cercetare COST (European Cooperation in Science and Technology): 1) COST Action BM0605 – Consciousness; 2) COST Action BM0601- Neuromath; 3) COST Action B30 – Neural Regeneration and Plasticity: Nereplas.


Activități organizatorice


În perioada 1994-1995 a fost director general al Spitalului Gh. Marinescu din București, iar din 1995 până în 2004 a fost director general adjunct al Institutului de boli Cerebrovasculare “Vlad Voiculescu” din București. A construit fără nici un ban din partea statului 16 camere de spital și o sală de operație dotată cu toate cele necesare, fapt care a ameliorat enorm asistența medicală la Clinica II Neurochirugie deoarece a putut astfel dubla sau tripla numărul zilnic de operații. În anul 1981, a înființat prima secție de neurochirurgie vasculară și microneurochirurgie din țară care se menține și în prezent.
A fost directorul departamentului de Neurochirurgie din cadrul Facultății de Medicină Carol Davila din București (1992-2004) și șeful Clinicii II Neurochirurgie vasculară de la Institutul de Boli Cerebrovasculare (IBCV) pe care o conduce din anul 1981. A fost președinte pe țară a comisiei de neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătății (1990-2004) și președinte pe țară a comisiei din Ministerul Sănătății care aprobă plecarea în străinătate a diferitelor persoane pentru tratament neurochirurgical (1990-2004). Este președintele comisiei de Neurochirurgie pe țară de la Institutul de Medicină Legală din 1996 și în prezent.
Este conducător științific de doctorate din 1990 atât pentru doctoranzi români, cât și străini (Israel, Grecia, Egipt). În această calitate a format 16 doctori în științe medicale. De asemenea a coordonat și multe lucrări de diplomă.


Ordine și medalii


Este evidențiat în munca sanitară cu ordinul 117/ 1980; deține patru premii ale [[Academiei Române[[pentru cărțile Tratamentul tumorilor cerebrale – 1995, Apoptoza – 2001, și “Atlas of Surgical Pathology of the Brain”- 2002, Lasers in Neurosurgery – 2003. I s-a conferit premiul Internațional Romeo del Vivo – 1996 de către Departamentul de Neurochirurgie din Calabria Italia, I-a fost acordată diploma de către Editura Militară – 1976, Medalia Societatea Ateneul Român – 1990 și Medalia Caritas Catholica Vlaanderen – Belgia 1995. La 1 decembrie 2000, prin decret perzidențial, i-a fost conferit gradul de Ofițer al Ordinului național al Serviciului Credincios. I s-a decernat Premiul Academiei de Științe Medicale pentru activitatea de Cercetare-Inovare din domeniul medicinei (8 decembrie 2000). I-a fost conferită Diploma de Onoare a Universității Titu Maiorescu din București (18 decembrie 2000) și Diplomă de Excelență Academică a UMF “Carol Davila” din București (decembrie 2004), Premiul TopMedici (31 Ianuarie 2008).
De asemenea, a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Darabani (21 mai 1999); Cetățean de Onoare al orașului Dorohoi (18 septembrie 1999); Absolvent de Onoare al Liceului Teoretic “Gr. Ghica V.V.” din Dorohoi (18 septembrie 1999), ABI World Laureate 1999. În 2003, World Nations Congres ABI din USA i-a acordat titlul de senator.
În 2001 a obținut Noble Prize acordat de “United Cultural Convention” iar în 2002 titlul de Cavaler acordat de “Academie Europeenne d`Informatisation.
În 2009 a obținut Trofeul de Excelență la Gala 10 pentru România.

 
Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_D%C4%83n%C4%83il%C4%83
 
http://stiri.botosani.ro/stire/1846/LEON+DANAILA+-+Un+darabanean+recordman+mondial+in+neurochirurgia+vasculara!+.html
 
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/leon-danaila-recordman-mondial-in-neurochirurgia-vasculara-98772.html

duminică, 28 noiembrie 2010

Aviz amatorilor -Nu dau 2 bani...

Pe oamenii care dau din gura si militeaza aiurea-n tramvai pentru chestii si daca ii pui in secunda imediat urmatoare sa isi sustina vorbele (tocmai rostite) cu fapte se uita la tine ca la un oxn. Desigur, in teorie suntem perfecti, altruisi, geniali, sensibili, profunzi, etc, etc. Pacat ca existam practic. Nu dau 2 lei. Nu, nu doi, 0,0000002 lei. Am spus. Bai, cat de convingatori pot fi oamenii cand e vorba de discurs, aproape ca te pacalesc. Ceea ce faci ramane, restul sunt vorbe inerte. Mi-am construit o tasta deasupra capului pe care scrie "delete". Ma dezamagesti desi eu te-am inteles cat am putut si am facut tot ce se poate sa-ti fie ok = delete. Faci cacaturi egoiste si faci rau altura doar pt fun =delete. Esti ipocrit\a si imi spui ca faci un lucru pentru mine desi il faci ca sa ai ceva de castigat tu si pe care in conditii normale nu l-ai face = delete. Si lista poate continua. Si daca eu iti dau delete pentru mine mai existi din momentul ala. Desigur, iti sunt recunoscatoare pentru tot ce ai facut pana atunci, dar de aici incolo, ai murit, te-am ingropat, ti-am mancat coliva si nici macat pomana nu-ti mai fac.

luni, 25 octombrie 2010

Dincolo de mine e cenusa

Sunt absolut convinsa ca noi, amaratele astea de carcase care vor ajunge hoteluri de cinci stele pentru viermi, pastram ceva din gestul copilului nou nascut care se sperie de propriile maini atunci cand le vede pentru prima data. Nu le recunoaste. Sinceritatea reactiei este cea mai vie dovada ca de multe ori este perfect justificat sa-mi fiu straina. Spune tu, carbune, Carbunescule, cata cenusa ti-ai adunat si mai ales ce vei face cand ai sa simiti ca ochii se simt mai bine inchisi, ca lacrimarele se dezintegreaza incet, ca pielea se usuca si isi ia ramas bun, coloana se separa incet, vertebra cu vertebra si nu mai ramane nimic sacru cu exceptia osului Sacru. Si cum lacrimare nu mai ai, nu-ti mai ramane decat sa plangi cu unghiile in tarana, asa cum face Dumnezeu cand il creeaza pe Om. Bai, dincolo de tine, nu mai sunt nici macar dungile alea albe din jocul cu "De-a linii albe" sau din fresca. Dincolo de tine e dimensiunea aia pe care o descrie Cartarescu  in  "Mendebilul". Ia aminte:

"Dupa moarte mergi pe un drum foarte lung, care urca mereu. Mergi, mergi si incetul cu incetul trasaturile ti se schimba. Nasul si urechile ti se retrag in carnea fetei ca piciorusele unei scoici. Degetele ti se retrag in carnea palmii, iar mainile ti se resorb in umeri. La fel, picioarele ti se retrag in solduri si nu mai mergi, ci
plutesti de-a lungul unor pereti de caramida rosie, pe care iti lasi umbra ca un disc alungit. Esti atat de rotund, incat devii translucid si incepi sa vezi in toate partile deodata. Cat suntem vii, vedem doar ca prin crapatura unei cutii de scrisori, dar dupa moarte vedem de jur imprejur, cu toata pielea. Plutind si privind zidurile tot mai apropiate de caramida, dar dintr-o caramida rosie, carnoasa, ajungem intr-un loc rotund. Acolo, in mijloc, se afla o celula, caci ne aflam in pantecul unei mame. Intram in celula si, pe masura ce se desfasoara treptele nasterii, privim prin ochii tuturor fiintelor, ai puricelui, ai iepurelui, ai pisicii, ai cainelui, ai maimutei, ai omului, iar cu putin noroc ajungem sa privim prin ochii fiintelor minunate care urmeaza dupa om.
Un mort va priveste prin ochii mei."

miercuri, 20 octombrie 2010

Cand cuvantul ramane cuvant, iar cuvantul inseamna zadarnicie.


             Colaj digital - Mihaela Petrariu
              Colaj digital - Mihaela Petrariu
              Colaj digital - Mihaela Petrariu
                Colaj digital - Mihaela Petrariu

marți, 7 septembrie 2010

Ma duc,

Am sa-i fac o icoana si mai mare si am sa pun foita peste tot, si peste pictura am sa pun, sa nu se mai vada nimic, sa fie asa, un lemn acoperit cu foita care o sa se cheme icoana. Si tu, ai sa te inchini la ea, in genunchi facand cruci ingramadite sa nu te vada nimeni.

Mie,

Iarta-ma pe mine, neghioaba, de tot ce omor fara stire si nu consider pacat. Iarta-ma suflete, cu multa rabdare si fii tu macar mai intelept decat maruntaiele care dicteaza in stanga si-n dreapta fara nici un resentiment. Sa nu fugi dincolo de mine scarbit de atata dimineata trecuta fara rost. Sa nu ma lasi niciodata numai pe mine cu toata deznadejdea. Tu, suflete, mai da-mi de stire cand plangi de unul singur, in cutia aia de chibrituri in care crezi ca ti-e bine. Si as mai vrea sa iti multumesc pentru poarta mare si scorojita careia i se spune "in drum", cu locul acela fara asfalt numit "batatura" in care cad merele din copaci si batranii le strang cocosati de pe jos, si le ingramadesc in poala pe care o tin cu grija cu mana lor tremuranda. Iti multumesc pentru tot, desi imi pare asa rau ca te-ai instrainat de mine si nu mai vrei sa scoti nici macar un deget afara, si nu te mai bucuri de mine, nici eu de tine. Macar eu, nu te mai tin minte. A trecut prea multa zapada peste mine, suflete drag, am orbit de atata lumina si nu te mai vad, nici nu te mai recunosc desi, parca mirosul ala de mere cazute, parca, parca il stiu de undeva. Iar tu, ai spus "buna seara" si te-ai dus undeva " Unde nu e nimic, numai fum, numai zat", si te-ai facut mic, mic de tot, iar eu am ramas fara tine si nici macar nu am bagat de seama. Si, sa-ti mai spun ceva, nu mi-ai lipsit, pentru ca se poate trai si fara tine, desi, "nu e prea castigator".

luni, 16 august 2010

Tie,

Tie, nu pot spune decat ca imi pare rau. "Cu lacrimi se poate spala un pacat, asa ca ia seama si plange cinstit, pentru tot ce-ai urat sau tot ce-ai iubit, si inca, in suflet nu-ti este iertat." Tie, nu pot decat sa iti cer iertare pentru toate momentele de cumpana si de deznadejde. Si pentru toata mahnirea si amarul, tie, omule, iti cer sa ma ierti. Si cand de doua ori pe luna nu ai sa ma mai gasesti si poate o sa-ti para rau ca nu ma recunosti, iti spun sa te uiti mai bine, dincolo de perdeaua de jale si sa ma cauti atent in flori uscate si in furnici (sunt mai la indemana). Si pana data viitoare cand ai sa crezi ca-ti sunt straina sa ma citesti printre randuri si mai ales sa nu ma urasti, desi poate fi extrem de usor. Iar peste toate acestea, te iert, pe tine inventar de pacate pagane, ascunse cu grija in cateva ambalaje de unica folosinta. Sa nu-ti fie teama, pana maine, inca, voi fi aici si niciunde, si nu ma mai duc acasa, pentru ca mi-am facut o cutie de chibrituri in sufletul tau in care ma bag si mi-e bine. Iar acum, la sfarsit, nu stiu sa-ti spun mai mult decat "Buna seara", dar nu oricum, ci asa cum spune Adi Bezna, de fiecare data altfel, si parca din ce in ce mai incet.
"Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.."
(Ca un fum de tigara, sufletul - Adrian Paunescu)

miercuri, 9 iunie 2010

Nu e uman, paganilor!

"Ia te uita, aici pe zid e pictat Martiriul Sfantului Sebastian. In sfarsit un om fericit, cu trupul sfartecat de sageti, care si-a luat soarta in propriile maini, in propriul trup, in ochi, in inima, care si-a luat soarta in proprie inima... Desi distanta de la care trag paganii e cam mica. Nu e voie sa ochesti un sfant de la o distanta mai mica de trei metri. Nu e uman! Omul e fericit ca sufera, dar nu trebuie sa sa intinda prea mult coarda... Nu e UMAN, paganilor!" (Marin Sorescu - Paracliserul)

Ilustratie- Mihaela Petrariu
                                                                                                                                                                                                                         

luni, 7 iunie 2010

Te-as fi iubit (imperativ afirmativ, pers a II-a, singular) la fel si daca...

Si daca nu mi l-ai fi adus pe Domnul Antena cand eram la pamant, si daca nu mi-ai fi spus ca e cel mai fericit moment din viata ta, si daca nu mi-ai fi cules 9 frunze din 9 pomi diferiti dintre 2 judete, si daca nu ai fi gasit masina, si daca ai fi ca "Raspet" (hahahahaaaaa, nu ma pot abtine), lasa asta...

Bai, trebuie sa o povestesc pe asta cu Raspet. Raspet e unu' care pana sa i se spuna Raspet i se spunea Matador (asta e alta poveste). Si io' mi-l imaginam ca pe unu' din ala cat buldozerul cu ceafa lata si fata de pitbul. Ei bine Raspet asta e un desirat care vorbeste semi-pitigaiat, "agitat tot" care face numai tampenii si cand spun numai tampenii ma refer la cele mai mari tampenii din lume. Ei bine, isi ia Raspet asta motor. Unu frumos, bine intretinut, ma rog, detalii. Se duce omul a doua zi sa ii faca ITP-ul. Cum necum, face accident (foarte previzibil) si dupa ce se tiganeste cu ala 2 ore si 38 de minute (desi era semi-vina-lui) hai sa vada care sunt daunele.

Cand sa faca PV-ul pune omu mana pe telefon:

-Salut man, auzi, cum se numesc raspeturile alea?
-(hahahaaaaaaa) Crash pad, bai desteptule, cauta si tu pe net.

Da omu' un search. Scrie "crasped". Si nu , nu e blond.

Dupa ce se ajunge la o semi-intelegere, pleaca omu' de la politie, incaleca animalu' isi pune casca si cand sa plece de pe loc il calca o masina pe picior. (Toate astea se intamplau intr-o zi de 13.)

Intre timp si-a vandut motorul. Raspet e un personaj genial de amuzant. Toate bubele se sparg in capul lui, dar parca si asta umbla numai pe unde e carantina.

Iar pe tine, dragul meu, pe tine, "Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma".

duminică, 6 iunie 2010

Bai, macar o data in viata sa compari doua poze. Una veche, una noua...

Indoiala lasa urme. Si toate lucrurile de la cele mai marunte pana la cele pe care nu le vei putea uita niciodata. Cand esti fericit esti frumos. Si cand te apuca indoiala ca nu esti fericit cu adevarat devii urat. (Este doar o iluzie, desigur.) Timpul nu se masoara nici in zile, nici in ani. Se masoara in cat de mult ai trait. Oamenii prosti sunt fericiti si frumosi. "Oamenii cu cearcane sunt minunati". Bai, vreau sa stiu cum o sa arat cand o sa fiu batrana. De vreo cateva zile incerc sa imi imaginez. Cred ca o mica intamplare, una mica de tot, te poate face sa arati ca un altul, care iti era total strain tie pana atunci. Uita-te cu mare bagare de seama. Vezi, aici, la ochi sau poate la barbie, aici a murit omul ala. Uite, aici langa arcade, aici te-ai luat de la capat. Chipul tau este un inventar imens. Trebuie doar sa te uiti. Uite cat loc neted mai este. Sa ta sperii si daca nu poti sa fugi, macar du-te acasa si plangi.

joi, 3 iunie 2010

Pentru ca in fiecare lucru te risipesti

Si ramane sa te cauti in fiecare si sa te aduni ca pe o mana de nisip aruncata spre cer. Si pentru ca, probabil nu o sa te gasesti niciodata. Nu ramane decat sa te multumesti asa, semi-adunat. E ca si cum ai pierde o mana de pietre. Le stii numarul si le gesesti pe toate. (dupa lungi eforturi). Ramai totusi cu indoiala ca ar mai putea fi una, uitata pe undeva, pe care nu ai gasit-o.

Si pentru ca oamenii care au murit nu se mai pot intoarce. Si pentru ca ti-e dor.

Da, m-am pierdut intre brush-uri si layere. O sa ma gasesc eu o data si o data.

O mie de ancor point-uri care nu mai incropesc nimic figurativ si asta nu pentru ca as avea o viziune conceptuala. Nu, nu e de bine.

vineri, 28 mai 2010

Iti multumesc pentru babe

Iti multumesc pentru baba din parc, cu cainii ei, cu cioara pe care o are de 10 ani, cu mainile patate cu banuti vinetii si cu pielea ca scoarta de copac. Nu-mi spune adevarul, vreau sa cred ca a fost medic veterinar si ca il cunoaste pe (am sa-i spun) Sandu, dresorul de lei, ca a terminat doua facultati si ca a fost (pe vremea lui Ceausescu) izgonita in Baragan. Vreau sa cred ca Crocky (cioara) vorbeste si ca ii spune "imputito", ii cere apa si ii spune "mama". Nu-mi spune ca e nebuna, nu am sa te cred. Iti multumesc si pentru mama babei (pe care nu o cunosc), care a murit de 4 ani si care in ultimii ani de viata a locuit cu fi-sa. Se plimbau in fiecare zi in parc si a gasit puiul de cioara (pe care l-a ascuns in sifonier intr-o caciula de blana). Iti multumesc si pentru soferul care seamana cu bunicul meu. De fapt nu semana intr-adevar, asa vreau eu sa cred, ca semana. Iti multumesc si pentru babuta aia uscata care m-a oprit sa imi spuna ca am o culoare foarte frumoasa la par si ca atunci cand bate soarele zici ca e de aur. Iti multumesc si pentru doamna Ana care se chinuie in fiecare zi sa poata merge din nou. Nu e vina ei, piciorul nu vrea, cred ca a capatat autonomie. Iti multumesc ca sunt fumatoare si ca am avut cu ce sa-i platesc babei cu cioara.

(Pentru mama babei nu ar fi trebuit sa iti multumesc dar ma bucur ca a gasit cioara aia si ca a putut sa-mi povesteasca fi-sa de ea.)

(M-am mai bucurat si ca a reusit soferul ala care semana cu bunicul meu, sa bage tirul ala imens in parcare, si ca vor putea pleca in turneu in Rusia cu toate animalele de la circ. Pe asta o stiu de la baba cu cioara.)

(Mama babei pentru care nu trebuia sa iti multumesc a simtit cand i-a venit ceasul si i-a spus babei sa aiba grija de Crocky. Tot de la baba stiu.)

De fapt vroiam sa iti multumesc pentru tot, in special pentru babe (azi).

marți, 18 mai 2010

De suflet nu te poti lepada niciodata

Si din cauza asta am ramas la fel. Sa stii ca sunt exact acelasi om. Nu mai pun pret pe lucrurile pe care pui tu pret acum pentru ca am invatat multe intre timp. Liv, daca tu crezi ca nu mai regasesti nimic din ce stiai la mine inseamna ca,poate, tu ai pierdut ceva intre timp. De ce m-am schimbat? Liv, eu sunt un ditamai omul si am realizat ca mi se potriveste mai bine. Daca as fi fost copil m-ar fi omorat.

Cand m-ai sunat ultima oara? Cand m-ai intrebat sincer ce mai fac? Cand m-ai intrebat daca mai am sufletul sita si daca fac fata? Liv, eu am ochii verzi si nu albastri.
Sa stii ca daca nu te-am aprobat nu inseamna ca nu te-am inteles. Si tu stii bine ca daca ai avea nevoie intr-advar de mine as fi acolo.

Sa mai stii ca nu m-am bucurat cand pentru tine cand imi povesteai ca ai venit cu motorul din vama pentru ca puteai sa mori si mi-ai fi lipsit foarte mult. Eu cand faceam asta nu stiam ca pot sa mor. Sa stii ca toate lucrurile care m-au facut fericita m-au tocit pe interior. Si asta nu e de rau. Dar cand ai moartea in fata nu te joci. Sa mai stii ca nu ma pot bucura stiind ca iti complici viata si ca asta te face sa suferi. Sa stii ca de multe ori am suferit (de-a-devarate-lea) langa tine si nu ti-am spus.

Bai, nu ma cauta in formulari si contexte. Gandeste-te ca ai tai colegi ma stiu ca pe omul care o asteapta pe Livia. Poate venisem sa iti spun ceva. dar oricum nu ai fi putut sa ma intelegi. Erai prea prinsa in suferinta ta si te-am inteles. Nu te-am judecat niciodata.

Liv, tu ai nevoie de alti oameni acum. Cand sunt langa tine nu imi mai spui "lucruri de mijloc". Pentru mine nu ai timp Liv. Nu ma regasesc in contextul in care esti tu acum.

Sa stii ca am o mana de oameni care vor fi prezenti in toate momentele cu adevarat importante din viata mea. Si sa mai stii ca tu esti unul dintre ei. Un altul e Dumnezeu. Ei, bine pentru mine este Om.

Imi doresc sa fii fericita si parca uneori te impotrivesti cu toata fiinta ta ca asa ai tu chef.

duminică, 9 mai 2010

Oamenii de ciment - unghii rosii - dragoste in vreme de ciuma

Eram in metrou si ma duceam intr-un loc caruia obisnuiesc sa ii spun in mod nefiresc "acasa". (Am sa incetez sa mai fac asta cat de curand). Veneam de la un om foarte drag si ma gandeam la semnificatii. La ce ar putea reprezenta un cuvant in ochii mei, in ochii altora. La ce se ascunde in spatele genelor rimelate sau a unghiilor vopsite. Am inceput sa ma gandesc din perspectiva oamenilor care se aflau pe langa mine (un mos ochelarist, o baba care zici ca era tapata la "Igiena", o tipa care avea un tic ciudat, o femeie cu un copil, etc.). Mi-am dat seama ca aveam unghiile rosii. Ma intrebam ce cred oamenii astia despre unghiile lungi, patrate si de un rosu saturat care iti ajunge pana in maduva oaselor. Ei bine, as fi putut sa fiu in ochii lor pe rand sau simultan un om care corespunde urmatoarelor descrieri:

- O tipa frustrata care vrea sa atraga atentia,
- O pitipoanca,
- Genul de femeie care nu stie ce inseamna sa faci curat si sa ai grija de copii pe care barbatul meu o prefera atunci cand intarzie de la servici cu zilele (e clar ca faza cu orele suplimentare e placinta cu dovleac "ce crede ca sunt proasta?")
(precizez ca este necesara o excludere a contextului, caracterizarea fiind facuta numai prin intermediul acestui detalui si anume unghiile)
- O fata care se ingrijeste,
- O parasuta,
- O femeie vulgara,
- O traditionalista intr-ale fashion-ului,
- O femeie in devenire care vrea sa arda etapele
si lista poate continua la +/- infinit.

Ei bine, pentru toti oamenii aceia scriu:
Spalasem un covor, aveam unghiile distruse si aveam nevoie de un strat protector. Am cerut o oja. Am primit una rosie. Mi-am dat pe unghii. (in doua straturi). Ma pis pe concluziile voastre de cacat. Maine imi pun sclipici. Ne revedem la metrou. Sa va vad atunci dragii mei.

Apropos, doriti verde sau violet? Ce fel de chiloti preferati sa vizualizati in momentul in care o sa ma pupati in cur?

Vin la tine oraselul meu drag. O sa ma razbun pe orasul asta imputit. Nu, nu pe oamenii de aici, ci pe cimentul asta adunat cu sarguinciozitate de oameni asemenea lui. Nu ma razbun pe sursa ci pe cauza. Oras jegos care m-ai adus la concluzii false.

Sa nu te mai vad in ochi.
Ma lepad de toata infectia ta de pietroi fara suflet si ma duc sa alerg berze pe camp si sa ma umplu de pamant. Ma duc acolo si nu o sa ma mai vezi niciodata. O sa iti para rau pentru momentele in care am venit si nu m-ai primit. O sa imi pui toate bancile si toate bordurile la dispozitie sa ma asez si sa fumez o tigara. Ai sa te faci din ce in ce mai gri si pe mine o sa ma doara in cur. Ma duc sa cresc mare si verde si sa imi pun insecte in par si radacini la picioare.

Ramai cu ciorile tale care te umplu de coji de seminte, de flegme verzi si de cacatii cainilor lor. Nu te mai iubesc. Am vazut ce ascunzi. Nu ma mai pacalesti. Ma duc sa fiu a mea si a altora.

Nu te speria Domnule Antena. Te iau si pe tine.

sâmbătă, 8 mai 2010

Domnul antena

Incepusem sa scriu o chestie care semana a lucrare mediocra facuta doar ca sa iasa la numar la sfarsit de semestru. Titlul l-am pastrat, nu stiu de ce. Mi-a fost drag pentru o secunda, asa ca si sintagma, ca amintire a unui lucru care urma sa dispara pentru totdeauna.

Ar fi trebuit sa dau la medicina si sa ma fac chirurg. Sensibilitatea nu-i de mine. Prea dramatizez totul. Acum de ex. ascult Iris si il compatimesc pe Minculescu. Nu mai bine eram doctor?

O gramade de zile de vineri din care am impresia ca nu imi amintesc nimic (Intotdeauna mi-am dorit sa am un caine pe care sa il cheme vineri).

Ma omoara un sughit. Urasc sa sughit. Nu se opreste niciodata. Epiglota masii.
Cel mai neinspirat lucru pe care poti sa il faci atunci cand sughiti este sa iti aprinzi o tigara (ceea ce am si facut de altfel).

Mi-e dor de mine intr-un fel atat de ciudat de parca nu m-as fi vazut de secole. Parca m-am lepadat de mine ca un animal care isi leapada pielea pentru una noua si parca nici nu mai stiu ce culoare aveam. Si e mai bine asa. Prea ma incomoda pilea aia veche si subtire. Am sa-mi cresc una noua si rezistenta pana cand am sa-mi pierd forma de tot (si semnificatia odata cu ea) si cand am sa fiu batrana nici nu o sa-mi mai aduc aminte ca eram om. O sa fiu o bila de piele pana in interior si, culmea, am sa adun acolo toti solzii de care m-am lepadat, ca un om nebun care aduna lucruri de prin gunoaie.

Imi aduc aminte ca in copilarie visam foarte ciudat si nu intelegeam nimic din visele pe care le aveam iar asta ma speria la culme.

Mi se pare interesanta senzatia de deja-vu. Cred in Dumnezeul de a carui existente m-am indoit de zeci de ori.

Daca m-as mai naste o data as schimba totul. M-as naste inalta si bruneta. Cu ochii nu foarte mari dar nici mici si cu gropite. M-as creste fara prea multe procese de constiinta. M-as rade in cap si mi-as tatua o spirala pe genunchiul stang (ca un desen din acela pe care il faci atunci cand vorbesti la telefon si ai un obiect de scris in mana, absolut intamplator si fara nici o semnificatie). As invata tabla inmultirii pe dinafara. As invata sa ma cert si m-as folosi de asta.

M-ar fi chemat Carmen. Nu as fi dat prea multi bani pe Folk.

Uneori imi pare rau si de mine. Imi pare rau si de ce as fi fost daca nu eram asa. Imi pare rau de tot si de nimic si parca imi vine sa imi mai cresc un strat de piele. Nici nu imi mai amintesc macar de mine.

Mereu invidiam femeile naturale, fara machiaj care mi se parea ca au ceva aparte. Sunt convinsa ca multe dintre ele si-ar fi dorit sa fie fardate si incaltate cu tenesi.

Noapte buna domnule Antena. Iti multumesc.

marți, 4 mai 2010

Principiul satanic În suferinta - EMIL CIORAN

Dacă sînt oameni fericiţi pe acest pămînt, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să‑şi strige bucuria în ţipete nebune şi neîncetate? De unde atîta discreţie şi atîta rezervă? Dacă aş avea conştiinţa unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziţii interne înspre plăcere, şi dacă aş simţi o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n‑aş putea trăi numai în mine acele momente, ci le‑aş împărtăşi într‑un elan fără margini tuturora, m‑aş risipi de bucurie în văzul celorlalţi, mi‑aş consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător şi debordant. N‑aş regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguşi, ochii ar orbi şi mersul s‑ar împletici, n‑aş regreta dacă funcţiile şi posibilităţile organelor s‑ar epuiza şi focul din mine şi‑ar încetini pîlpîirile.

Durerile nu se uită, chiar fiindcă sînt legate, într‑un mod nemăsurat de mare, de conştiinţă. De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sînt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali n‑au ce uita.

Concepţia creştină şi concepţia curentă a suferinţei sînt fundamental false. După ele, suferinţa este un drum spre iubire, cînd nu este calea esenţială a iubirii. Dar oare creştinismul numai în această problemă ar trebui corectat?
A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decît lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.

Separarea de lume în suferinţă duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conştiinţă, încît toată lumea, cu splendorile şi întunecimile ei, se fixează faţă de om într‑o poziţie de exterioritate şi transcendenţă. Şi cînd eşti într‑o asemenea măsură separat de lume, cînd ai lumea veşnic în faţa ta şi cînd te simţi iremediabil singur în faţa acestei lumi, atunci cum să mai poţi uita ceva? Nu simţi necesitatea uitării decît a lucrurilor şi experienţelor din cauza cărora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale ale acestei lumi este de a şterge amintirile celor ce n‑ar vrea să uite şi de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori să uite totul.

Iubirea de oameni ce răsare din suferinţă seamănă cu înţelepciunea ce izvorăşte din nefericire. În amîndouă cazurile, rădăcinile sînt putrede şi izvorul infectat. Numai iubirea de oameni care e naturală şi spontană, rezultată dintr‑o dăruire firească şi dintr‑un elan irezistibil, poate fecunda şi sufletele altora şi poate comunica o intimitate caldă şi senină. Aceea ce rezultă din suferinţă ascunde prea multe lacrimi şi suspine pentru a nu împrăştia raze de o claritate amară, în care punctele negre pătează puritatea iubirii. Este prea multă renunţare, prea mult chin şi prea multă nelinişte, pentru ca această iubire să fie altceva decît o infinită concesivitate. Ierţi totul, admiţi totul, justifici totul. Dar este aceasta iubire? Şi cum să mai iubeşti, cînd nu eşti ataşat de nimic? Iubirea de oameni din suferinţă este vidul acelui suflet omenesc între tot şi nimic, întocmai cum, într‑un suflet cu amoruri ratate, numai donjuanismul mai are un sens. În creştinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s‑a crezut mîntuitorul lumii, dacă l‑ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n‑ar mai fi avut nici măcar această concesivitate, această indulgenţă, care este mai mult o aluzie la iubire decît iubire.

De ce să te întristezi de tristeţea ta şi să te bucuri de bucuria ta? Ce‑ţi pasă dacă lacrimile tale sînt de plăcere sau de durere? Iubeşte‑ţi nefericirea şi urăşte‑ţi fericirea, amestecă totul şi confundă totul. Renunţă la distincţii, la diferenţieri şi la planuri. Fii ca un fulg dus de vînturi sau ca o floare purtată de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie şi laş unde ar trebui. Cine ştie dacă în felul acesta nu vei fi mai cîştigat? Şi dacă nu cîştigi, ce e dacă pierzi ceva? Este ceva de pierdut şi ceva de cîştigat în această lume? Orice cîştig este o pierdere, precum orice pierdere este un cîştig. Pentru ce oamenii mai aşteaptă o atitudine determinată, idei precise şi vorbe corecte? Simt că ar trebui să vărs foc pe gură, ca răspuns la toate întrebările ce mi s‑au pus şi ce nu mi s‑au pus.

Atît cei pe care conştiinţa i‑a dus la interiorizare, la chin şi la tragedie, cît şi cei pe care i‑a avîntat într‑un imperialism nelimitat, într‑o groaznică dorinţă de achiziţie şi de posesiune, sînt, în moduri diferite, dezechilibraţi şi nefericiţi. Conştiinţa a făcut din animal om şi din om demon, dar ea n‑a făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mîndreşte de a fi omorît unul pe cruce.

Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează, deoarece nu există un complex de canoane care să‑ţi dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferenţiale ale vieţii sufleteşti. Nu eşti un psiholog bun dacă tu însuţi nu eşti un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate şi un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poţi iniţia în misterul altuia, dacă tu însuţi n‑ai un mister în care să te iniţiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atît de nefericit, încît să pricepi fericirea şi atît de rafinat, încît să poţi deveni oricînd barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atîta ardoare, încît să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Simţul psihologic este expresia unei vieţi care se contemplă pe sine în fiecare moment şi care în celelalte vieţi vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toţi ceilalţi oameni părţi din tine, frînturi ale fiinţei tale. Şi în dispreţul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă şi o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr‑o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoaşterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte fiinţe.

Singurul lucru care‑l poate salva pe om este iubirea. Şi deşi atîta lume a susţinut această afirmaţie, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să‑ţi vină să plîngi atunci cînd te gîndeşti la oameni, să iubeşti totul, într‑un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie cînd te gîndeşti şi la lacrimile ce încă nu le‑ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranţelor.

Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr‑o mare iubire nu. Iar atunci cînd iubirii tale i s‑ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă, cînd toţi oamenii te‑ar abandona şi cînd singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n‑au putut pătrunde în alţii ca să‑i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios se vor răsfrînge şi se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură. Şi atunci întunericul nu va mai fi o atracţie irezistibilă şi nu te vei mai ameţi la viziunea prăpăstiilor şi adîncimilor.