...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

vineri, 23 aprilie 2010

Sa nu ucizi - Dragoste in vreme de ciuma

Cate feluri de a ucide nu exista si cat de multa suferinta aduc? Ucidem cu un cuvant, cu o vorba nenorocita spusa fara vreo semnificatie, ucidem cu gandul, ucidem din sinceritate sau din lipsa acesteia si nici macar nu intoarcem capul. ,, Cand simti ca ai facut ceva care te framanta, mergi la duhovnic si spune sau macar du-te acasa si plangi.,,
Mintea omului are capacitatea extraordinara de a se manifesta independent de noi. Asadar are un soi de autonomie care nu poate fi inlaturata. Cine poate sa isi conduca mintea mereu acolo unde vrea inseamna ca nu e om. Mintea omului este absolut libera si nu poate fi supusa niciunei reguli. Atunci cand te gandesti ca inseli inseamna ca deja ai facut-o, pentru ca mintea ta este exact ceea ce insemni tu, iar daca tu esti intr-un loc cu mintea inseamna ca ai fi si cu trupul fix in acelasi moment daca ai putea.
Pe langa toate acestea omul are o satsfactie uriasa atunci cand ucide din prea multa critica sau ironie. De multe ori oamenii care au vre-un fel de frustrare vor incerca sa o transfere celorlalti. De ex. un om chel ii va spune si celui mai paros om posibil ca trebuie sa faca ceva in legatura cu parul sau deoarece are anormal de putin si asta e o problema. Asadar in mintea lor se naste un soi de confort ca nu sunt singurii in situatia respectiva sau ca altii sunt mai rau. Asta e dupa parerea mea cel mai las mod de a ucide. Ironia merita un post separat. Sunt prea multe de zis.
Nu critica. Lasa omul sa fie asa cum poate el si daca e un idiot cocalar ajuta-l iar daca nu poti sa il ajuti sa iti para rau pentru el. Cum crezi ca ai fi fost tu daca te nasteai si cresteai in mediul in care a crescut el?
De regula eu nu accept judecata celor care nu au facut nimic pentru mine. Cu ce drept? Si mai ales de pe ce pozitie poti sa judeci un om pentru care nu ai facut nimic? Cine te crezi?
Mai grav e ca oamenii au ajuns sa ucida din plictiseala. Mica barfa atat de distructiva (pentru ca iti perverteste sufletul si te introduce intr-o rutina) este atat de incarcata de rautate si de agresivitate incat uneori aproape ca iti stoarce ultimul strop de energie. Pentru ce toate astea? De unde nevoia de a ne urca pe un piedestal, la care nimeni nu poate ajunge, de unde putem sa aruncam in stanga si in dreapta cu critica si ironie? De nimic nu am convingere dar, despre asta, cred ca ne conduce in fundul iadului (iar iadul in viziunea mea reprezinta o stare de agregare a sufletului, in care acesta ramane suspendat in vesnicie, sfasiat in permanenta de toate lucrurile rele pe care le-am facut, amplificate de mii de ori).
Din toate partile suntem impinsi sa ne supraestimam si sa ,,capatam incredere in noi,,. Eu cred ca ar fi mai bine sa ne asezam intr-un colt si sa ne uitam la noi asa cum suntem de fapt. Cati nu ne ascundem in spatele unor geci de motor sau in spatele unor gramezi de pierc-uri sau bocanci sau mai stiu eu ce. Si mai ales pentru ce? Si cu ce drept ucidem, noi astia desteptii care suntem atat de macinati de frusrari si invidie. Si de unde lasitatea de a nu mai sti cine suntem de fapt? Ma duc sa ma asez intr-un colt, sa imi trag sufletul peste cap si sa gasesc raspunsuri pentru toate aceste intrebari.

Un comentariu: