...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

sâmbătă, 8 mai 2010

Domnul antena

Incepusem sa scriu o chestie care semana a lucrare mediocra facuta doar ca sa iasa la numar la sfarsit de semestru. Titlul l-am pastrat, nu stiu de ce. Mi-a fost drag pentru o secunda, asa ca si sintagma, ca amintire a unui lucru care urma sa dispara pentru totdeauna.

Ar fi trebuit sa dau la medicina si sa ma fac chirurg. Sensibilitatea nu-i de mine. Prea dramatizez totul. Acum de ex. ascult Iris si il compatimesc pe Minculescu. Nu mai bine eram doctor?

O gramade de zile de vineri din care am impresia ca nu imi amintesc nimic (Intotdeauna mi-am dorit sa am un caine pe care sa il cheme vineri).

Ma omoara un sughit. Urasc sa sughit. Nu se opreste niciodata. Epiglota masii.
Cel mai neinspirat lucru pe care poti sa il faci atunci cand sughiti este sa iti aprinzi o tigara (ceea ce am si facut de altfel).

Mi-e dor de mine intr-un fel atat de ciudat de parca nu m-as fi vazut de secole. Parca m-am lepadat de mine ca un animal care isi leapada pielea pentru una noua si parca nici nu mai stiu ce culoare aveam. Si e mai bine asa. Prea ma incomoda pilea aia veche si subtire. Am sa-mi cresc una noua si rezistenta pana cand am sa-mi pierd forma de tot (si semnificatia odata cu ea) si cand am sa fiu batrana nici nu o sa-mi mai aduc aminte ca eram om. O sa fiu o bila de piele pana in interior si, culmea, am sa adun acolo toti solzii de care m-am lepadat, ca un om nebun care aduna lucruri de prin gunoaie.

Imi aduc aminte ca in copilarie visam foarte ciudat si nu intelegeam nimic din visele pe care le aveam iar asta ma speria la culme.

Mi se pare interesanta senzatia de deja-vu. Cred in Dumnezeul de a carui existente m-am indoit de zeci de ori.

Daca m-as mai naste o data as schimba totul. M-as naste inalta si bruneta. Cu ochii nu foarte mari dar nici mici si cu gropite. M-as creste fara prea multe procese de constiinta. M-as rade in cap si mi-as tatua o spirala pe genunchiul stang (ca un desen din acela pe care il faci atunci cand vorbesti la telefon si ai un obiect de scris in mana, absolut intamplator si fara nici o semnificatie). As invata tabla inmultirii pe dinafara. As invata sa ma cert si m-as folosi de asta.

M-ar fi chemat Carmen. Nu as fi dat prea multi bani pe Folk.

Uneori imi pare rau si de mine. Imi pare rau si de ce as fi fost daca nu eram asa. Imi pare rau de tot si de nimic si parca imi vine sa imi mai cresc un strat de piele. Nici nu imi mai amintesc macar de mine.

Mereu invidiam femeile naturale, fara machiaj care mi se parea ca au ceva aparte. Sunt convinsa ca multe dintre ele si-ar fi dorit sa fie fardate si incaltate cu tenesi.

Noapte buna domnule Antena. Iti multumesc.

3 comentarii:

  1. vorbeste mai mult despre tine, iti iese... lasa comentariile erudite despre oamni morti...:)
    k

    RăspundețiȘtergere
  2. In sfarsit un blog in care poti sa te distrezi :)) Felicitari!

    RăspundețiȘtergere