...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

marți, 7 septembrie 2010

Ma duc,

Am sa-i fac o icoana si mai mare si am sa pun foita peste tot, si peste pictura am sa pun, sa nu se mai vada nimic, sa fie asa, un lemn acoperit cu foita care o sa se cheme icoana. Si tu, ai sa te inchini la ea, in genunchi facand cruci ingramadite sa nu te vada nimeni.

Mie,

Iarta-ma pe mine, neghioaba, de tot ce omor fara stire si nu consider pacat. Iarta-ma suflete, cu multa rabdare si fii tu macar mai intelept decat maruntaiele care dicteaza in stanga si-n dreapta fara nici un resentiment. Sa nu fugi dincolo de mine scarbit de atata dimineata trecuta fara rost. Sa nu ma lasi niciodata numai pe mine cu toata deznadejdea. Tu, suflete, mai da-mi de stire cand plangi de unul singur, in cutia aia de chibrituri in care crezi ca ti-e bine. Si as mai vrea sa iti multumesc pentru poarta mare si scorojita careia i se spune "in drum", cu locul acela fara asfalt numit "batatura" in care cad merele din copaci si batranii le strang cocosati de pe jos, si le ingramadesc in poala pe care o tin cu grija cu mana lor tremuranda. Iti multumesc pentru tot, desi imi pare asa rau ca te-ai instrainat de mine si nu mai vrei sa scoti nici macar un deget afara, si nu te mai bucuri de mine, nici eu de tine. Macar eu, nu te mai tin minte. A trecut prea multa zapada peste mine, suflete drag, am orbit de atata lumina si nu te mai vad, nici nu te mai recunosc desi, parca mirosul ala de mere cazute, parca, parca il stiu de undeva. Iar tu, ai spus "buna seara" si te-ai dus undeva " Unde nu e nimic, numai fum, numai zat", si te-ai facut mic, mic de tot, iar eu am ramas fara tine si nici macar nu am bagat de seama. Si, sa-ti mai spun ceva, nu mi-ai lipsit, pentru ca se poate trai si fara tine, desi, "nu e prea castigator".