...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

duminică, 31 iulie 2011

Telegrama catre Puya,

Draga (?) Puya, (iarta-mi nesinceritatea acestei formule protocolare), asemenea "somnului ratiunii" ai nascut in mine un monstru. Te-am huiduit din calcaie si nu eram nici nespalata, nici drogata, nici beata. Cu sticle nu am aruncat desi, recunosc ca treaba asta cu "hai sa nimerim maimuta" a fost foarte amuzanta.

Bai, ai cazut in plasa ca o musca in plici. Ai sporit cu mult mediatizarea acestui eveniment. Bravo. Tu nu ai stiut la ce te inhami? Ce te asteptai? Bai copchile, wake up! Intreaba-te, de ce pe colegul Guess Who nu l-a balacarit nimeni?

Sa stii ca Vama este a mea. Da, a mea si a altora. Este locul in care adun amintiri si la care ma gandesc toata iarna. In Vama primesc in fiecare an, de ziua mea, un tort in forma de inima si o floare cu coada lunga. In vama primesc scoici sparte si le iubesc de parca ar fi cel putin margaritare. In Vama ma uit pe cer si modelez nori si ii ascult pe oamenii aia care au secole de muzica in spate si totusi nu canta tehnic ci, cu sufletul. In Vama se scriu povesti de demult si se cladesc altele noi. Iar tu, atata vreme cat nu crezi si nu te bucuri de aceleasi lucruri trebuie sa pleci.
Astia care il considerati "mare artist", nu va obositi sa injurati ca moderez comentariile. Ca tot veni vorba, daca asta e mare artist atunci Brancusi ce pana mea mai e?