...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

miercuri, 31 octombrie 2012

"Tinzi spre o viata mediocra"

Mi s-a parut o naivitate si am ras. Acum nu mai rad. Mi-am abandonat blogul. Am pus mana pe carbune ultima data iarna trecuta. Bai, ai avut dreptate. Cu un ochi de suflet care a trecut prin multe vieti ai vazut, ca un ultim avertisment mi-ai spus. Si eu, nu m-am lasat salvata. Imi pare rau. Habar nu ai cum ma simt. Jos, mult sub "hotelurile alea de cinci stele pentru viermi" in care ne transformam cu totii, mult sub pamant, mult sub lume sub tot. Cred ca incep sa mor.

miercuri, 21 martie 2012

Evolutie...2 - de Marian Ganciu

Un recipient spart. O carcasa goala. Ce este un om fara minte, fara memorie? O fantoma? Un trup in cautarea unui suflet? Fara o busola care sa ne ghideze, cum putem sa stim ca destinul nostru este sa cautam binele sau sa ascultam demonii ce ne soptesc in ureche? Pagina alba doreste sa fie scrisa. Un corp prospera cand mintea are o misiune.

Sunt multe feluri in care putem defini fragila noastra existenta si multe feluri prin care ii putem da o semnificatie. Insa amintirile sunt cele care ii modeleaza obiectivul si ii ofera inteles. Un amestec personal de imagini, temeri, iubiri, regrete. Noi insine decidem importanta fiecaruia. Ne faurim propia noastra istorie, unica. Cate o amintire pe rand. Sperand ca cele pe are decidem sa nu le uitam nu ne vor trada sau nu ne vor incatusa, caci viata este o cruda ironie in care suntem meniti sa descoperim intunericul alaturi de lumina, binele alaturi de rau. Asta e ceea ce ne individualizeaza, ceea ce ne face oameni. Iar in cele din urma, acesta este lucru pentru care trebuie sa luptam.

Sursa - http://lizardking660.blogspot.com/search?updated-max=2011-12-17T00:05:00%2B02:00&max-results=7

miercuri, 22 februarie 2012

Despre fotografie

Bai, am rasfoit zilele astea o groaza de bloguri cu fotografie pseudoartistica si am simtit nevoia sa scriu randurile astea. Deci, eu cand spun fotografie artistica, ultimul lucru la care ma gandesc este aparatul. Aparatul de fotografiat este o unealta, fix ca o pensula sau un creion. Si daca ai o duzina de pensule DaVinci si pictezi cabanute inzapezite (din alea clasice cu apus de soare, lac inghetat, peisaj de munte etc etc) nu ai inteles nimic. Un artist cu adevarat inzestrat de Dumnezeu picteaza si cu limba pe asfalt. Aceiasi treaba si cu aparatul de fotografiat. Degeaba are el capacitatea sa faca o groaza de chestii daca tu nu stii cum sa le folosesti (si nu ma refer la manualul de instructiuni). Vorba Liviei, nimic nu e mai kitsch-os decat un HDRI facut ca dracu'. Bai, aparatul nu poate sa transmita un mesaj, nu alege subiectul, nu incadreaza o imagine, nu stabileste o gama cromatica etc, etc. Daca nu ai o identitate artistica bine stabilita si cultura vizuala, cu un super aparat poti sa faci cel mult poze care arata bine iar asta nu are nici o legatura cu fotografia artistica.
Unul dintre cei mai tari fotografi pe care i-am cunoscut este Livia Carbunescu. Si nu spun asta pentru ca ma insoteste de multa vreme in calatoria asta pe care o numim viata, ci pentru ca pot sa imi amintesc fiecare pixel din cateva fotografii pe care le-a facut. Si nu pentru ca le-am studiat zile si nopti ci, pentru ca mi s-au colat pe suflet pentru totdeauna. Iar Livia, in afara de aparatul de la telefon, nu cred ca mai are vreunul.

marți, 7 februarie 2012

Cat de geniala poate sa fie o melodie?

http://www.youtube.com/watch?v=QCahD0M9cv4

DE OSCAR.

luni, 23 ianuarie 2012