...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

miercuri, 22 februarie 2012

Despre fotografie

Bai, am rasfoit zilele astea o groaza de bloguri cu fotografie pseudoartistica si am simtit nevoia sa scriu randurile astea. Deci, eu cand spun fotografie artistica, ultimul lucru la care ma gandesc este aparatul. Aparatul de fotografiat este o unealta, fix ca o pensula sau un creion. Si daca ai o duzina de pensule DaVinci si pictezi cabanute inzapezite (din alea clasice cu apus de soare, lac inghetat, peisaj de munte etc etc) nu ai inteles nimic. Un artist cu adevarat inzestrat de Dumnezeu picteaza si cu limba pe asfalt. Aceiasi treaba si cu aparatul de fotografiat. Degeaba are el capacitatea sa faca o groaza de chestii daca tu nu stii cum sa le folosesti (si nu ma refer la manualul de instructiuni). Vorba Liviei, nimic nu e mai kitsch-os decat un HDRI facut ca dracu'. Bai, aparatul nu poate sa transmita un mesaj, nu alege subiectul, nu incadreaza o imagine, nu stabileste o gama cromatica etc, etc. Daca nu ai o identitate artistica bine stabilita si cultura vizuala, cu un super aparat poti sa faci cel mult poze care arata bine iar asta nu are nici o legatura cu fotografia artistica.
Unul dintre cei mai tari fotografi pe care i-am cunoscut este Livia Carbunescu. Si nu spun asta pentru ca ma insoteste de multa vreme in calatoria asta pe care o numim viata, ci pentru ca pot sa imi amintesc fiecare pixel din cateva fotografii pe care le-a facut. Si nu pentru ca le-am studiat zile si nopti ci, pentru ca mi s-au colat pe suflet pentru totdeauna. Iar Livia, in afara de aparatul de la telefon, nu cred ca mai are vreunul.

6 comentarii:

  1. Nu știam că există un Dumnezeu al fotografiei, așa cum nu știam că toți eroii mor în picioare.
    Am (de pe net) fotografii în acest ordin kitsch-os de la 1900 iarna, alb-negru-întunecat, mai bune decât cele făcute cu telefonul mobil, chiar dacă se vede doar o cabană, care acum nu mai există.
    De ce dorim să generalizăm, când toată lumea știe că săgeata ce-a lovit tendonul, l-a făcut pe erou să cadă!
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Scor: Nu inteleg ce vrei sa spui. Confirmi sau infirmi?

      Ștergere
  2. Infirm.
    Nu toți eroii mor în picioare.
    Fotografia este o artă pentru fiecare. HDR este o tehnică, fiecare o folosește precum volanul, accidentele apar chiar și la șoferii profesioniști.

    P.S. Îmi place cum ai pus problema, a nu se înțelege că nu am înțeles punctul tău de vedere (atunci când ai pus PUNCT, chiar mi-a plăcut, a continua eu prin alt comentariu era de prisos).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bai,eu cred ca:
      1- "Eroii mor in picioare" este un fel de-a spune.

      2- Nu exista arta mea sau arta ta. Arta inseamna capacitatea unui om de a se transpune pe sine (si nu numai) intr-un lucru general inteles si acceptat in care privitorul se regaseste. " Arta are menirea de a educa, de a deschide sufletul şi raţiunea semenilor spre o bună receptare, interpretare; dă de gândit, invită la meditaţie, stârneşte întrebări şi dă răspunsuri. Cel ce priveşte o lucrare de artă trebuie să înţeleagă că nu poate fi vorba de o simplă delectare confortabilă în afara oricărui efort intelectual. Lectura ei, nu se rezumă la simpla bucurie de a descoperi unele forme recognoscibile şi nu ar trebui receptată în raport direct cu subiectul sau naraţiunea. Adevărata valoare a unei lucrări de artă este dată de armonioasa conlucrare a modalităţilor de exprimare plastică cu ajutorul cărora ideea, subiectul este transpus şi de deschiderea pe care o are faţă de posibilităţile de interpretare. "

      3- Un accident este trecut cu vederea in momentul in care nu ii este atribuit statutul de lucrare de arta. Cand se intampla contrariul, acesta intriga.

      4- Multumesc (fara nici o forma de ironie) ca m-ai facut sa scotocesc un hard de 2T dupa documentul din care am extras citatul de mai sus. Si cu ocazia asta am gasit si o gramada de subiecte pentru postarile ulterioare.

      Ștergere
  3. ti-am citit mai multe postari si imi place felul de a te exprima - esti directa

    de fotografii sunt total de acord arta trebuie sa exprime sentimente . daca faci un lucru trebuie sa-l faci bine :)

    RăspundețiȘtergere