...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

miercuri, 7 mai 2014

Nu ne mai duceti de nas.

Eu chiar nu pot sa inteleg cum naiba functioneaza logica unor oameni. Aud din ce in ce mai des la televizor despre copii care primesc titlul de erou national, datorita faptului ca au salvat pe cineva. Defileaza alaturi de ei parlamentari (aflati in campanie electorala, evident), vorbesc despre ei frumos (aproape cu lacrimi in ochi), se pozeaza cu amaratii aia de copii, isi strang mainile si se pupa. Daca te uiti un pic mai atent insa, e clar ca multi dintre copii nu au o situatie financiara prea buna. Au in picioare papucei mult prea jerpeliti si pantaloni mult prea carpiti (care par a fi purtati de mai multe generatii). Probabil toata agoniseala familiei lor valoreaza cat ceasul alora care le strang mana, intr-o incercare disperata sa ne faca pe noi sa-i vedem umani, empatizand cu gestul de eroism al copilului despre care se prefac ca le pasa. Ei bine, nu ne pacaliti. Dati copiilor alora sansa sa aiba o viata mai buna. Cat inseamna pentru statul roman 100 de lei pe luna timp de, sa zicem, 60 de ani? Va spun eu ca nu mare lucru. Cat ar insemna pentru unul dintre copiii astia suma asta? MULT. ENORM DE MULT.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu