...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

luni, 13 octombrie 2014

Cum sta treaba cu Nobelul lui Cartarescu

Ei bine, ultimul lucru de care imi pasa este daca a luat sau nu Nobelul ala si sunt convinsa ca nici ailalti care il citesc pe Cartarescu nu dau doi lei daca are un Nobel ori ba. Cred ca nici chiar el nu pune prea mare pret pe premiul ala. Pai daca ia premiul Nobel ar trebui sa dorm cu "Orbitor" pe ochi? Pentru mine e mult mai important daca un autor reuseste sau nu, sa ma mute de pe orbita, sa-mi schimbe ceva de nezdruncinat (in aparenta) in structura si perceptia mea de pana atunci. Nici un alt autor nu a reusit sa ma faca sa ma intorc la mine, (atat de real, incredibil de real) in copilaria mea, cand am simtit ca mi se face o nedreptate sau cand mi-a fost sufletul spulberat, sa fiu acolo, eu de acum, langa eu de atunci, sa ma iau in brate si sa plangem amandoua ca doua proaste. Nici un alt autor nu m-a invatat sa ma iert, sa ma mangai si sa ma inteleg, cu adevarat. Numai cand am citit "Orbitor" nu doar ca am schimbat finaluri din carte, ci si din viata mea. Deznodamintele copilariei mele au luat-o pe calea basmelor romanesti (o fi bine?). Cartarescu m-a invatat sa ma iert pe mine si pe ceilalti. Omul asta nu e un autor, e o constiinta care se strecoara in fiinta ta si traieste pentru tine (sau tu traiesti pentru ea?, cine stie). Sa citesti "Orbitor", nu e lectura. Este terapie. Si pentru asta ar trebui sa ceara o suma tare frumusica la cat de eficienta e. In concluzie, ma doare fix in paispe' daca a luat (sau mai bine zic daca nu a luat) un autor premiul Nobel pentru literatura. Eu il iubesc pe Cartarescu si asta se va schimba doar daca voi afla ca a fost securist sau legionar.