...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

luni, 27 iunie 2016

Tie, dragul meu Leon, sufletul meu, singurul pe care il iubesc dinainte de-a te sti...

Au mai ramas patru luni pana cand nimic nu va mai fi la fel. Peste fix patru luni, ma voi descompune celula cu celula, numai ca sa ma pot reconstrui de la zero, din punctul dinainte de-a ma naste, de a deveni fiinta, din punctul in care n-am fost nici macar gand. Asta este, in definitiv, prima pagina din jurnalul unei vieti traite de altcineva in locul meu. Pentru prima data, ma simt, coplesita de spaima ingrozitoare ca erorile pe care le voi face nu ma vor bantui doar pe mine. Cum am sa-mi tin cuvintele in frau? Cum am sa-mi ascund furia, frustrarile si neputinta. Cum am sa-mi maschez deznadejdea? Cum am sa te invat tot ce nu stii despre lume? Dragul meu, sufletul meu, stiu ca o sa fii bine, ca o sa ma suni peste multi ani din nu-stiu-ce tara cu un prefix ciudat, sa-mi spui ca ti-e dor de mine, ca esti bine, ai un job care-ti place dar ca ai vrea sa te intorci acasa. Eu am sa-mi maschez tremuratul din voce si o sa-ti spun ca tot ce conteaza e sa fii fericit, nimic altceva, nici eu, nimeni si nimic nu e mai important. O sa-mi vina sa-mi smulg inima de dor, din cusca ei marginita de coaste si sa o trimit prin curier la o adresa inventata, intr-o tara de care nu a auzit nimeni, fara posibilitate de retur. Totusi, o sa-mi musc buzele, o sa-mi pun cea mai frumoasa rochie si o sa-mi dau cu aceiasi nuanta de ruj pe care o purtam la 24 de ani, o sa-mi desfac parul si o sa-mi fac un selfie in oglinda pe care tu o sa-l arati tuturor, cu mandrie si cu admiratie. JUR, ca nu o sa-ti fie niciodata rusine cu mine, chiar daca asta inseamna ca eu sa-mi cheltui ultimii bani pe cea mai frumoasa pereche de pantofi. Dragule, am 31 de ani. Ti-a luat ceva sa vii in viata mea, nici macar nu-ti imaginezi cate chestii am trait. Multe, multe, poate prea dureroase si de cele mai multe ori inutile si gratuite. Sa stii ca putine lucruri regret, insa si din alea am invatat cate ceva. Ti le daruiesc pe toate, sper sa-ti fie de folos. Te las acum, sigur ti-e cald si ai obosit. Cand ajung acasa iti pun Vivaldi, stiu ca-ti place. Mai sunt patru luni dragule, si ne vom strange in brate. O sa treaca ca gandul, nici n-ai sa-ti dai seama. Pana atunci, esti mereu in gandurile mele, in sufletul meu, in mine, intre organele mele, mai aproape de inima mea decat a fost cineva vreodata. Sa stii ca te iubim.