Tie,

Tie, nu pot spune decat ca imi pare rau. "Cu lacrimi se poate spala un pacat, asa ca ia seama si plange cinstit, pentru tot ce-ai urat sau tot ce-ai iubit, si inca, in suflet nu-ti este iertat." Tie, nu pot decat sa iti cer iertare pentru toate momentele de cumpana si de deznadejde. Si pentru toata mahnirea si amarul, tie, omule, iti cer sa ma ierti. Si cand de doua ori pe luna nu ai sa ma mai gasesti si poate o sa-ti para rau ca nu ma recunosti, iti spun sa te uiti mai bine, dincolo de perdeaua de jale si sa ma cauti atent in flori uscate si in furnici (sunt mai la indemana). Si pana data viitoare cand ai sa crezi ca-ti sunt straina sa ma citesti printre randuri si mai ales sa nu ma urasti, desi poate fi extrem de usor. Iar peste toate acestea, te iert, pe tine inventar de pacate pagane, ascunse cu grija in cateva ambalaje de unica folosinta. Sa nu-ti fie teama, pana maine, inca, voi fi aici si niciunde, si nu ma mai duc acasa, pentru ca mi-am facut o cutie de chibrituri in sufletul tau in care ma bag si mi-e bine. Iar acum, la sfarsit, nu stiu sa-ti spun mai mult decat "Buna seara", dar nu oricum, ci asa cum spune Adi Bezna, de fiecare data altfel, si parca din ce in ce mai incet.
"Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.."
(Ca un fum de tigara, sufletul - Adrian Paunescu)