...

"Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.(...)
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.(...)
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit..."

(Tudor Arghezi-"De-a v-ati-ascuns...")

duminică, 22 mai 2011

Imagineaza-ti.

Bai, tu esti un bonsai si viata te tunde sistematic. Si tu nu ai nimic altceva de facut decat sa cresti asa cum vrea ea. Cand te incapatanezi sa-ti lungesti cate o creanga spre dreapta sau spre stanga te trezesti cu taisul foarfecei deasupra coroanei. De ce te miri? Bai, iti tunde crengile, te obliga sa fii asa cum vrea ea dar, radacina, radacina este a ta si iti pui cate noduri si ramificatii vrei tu.

"O lectie cu profesorul meu M.Z. (aievea sau inchipuita): "Liviu, imagineaza-ti ca exista Rai, iar Raiul este aidoma lucrarilor tale. Fie sa traiesti o eternitate in Raiul tau!" Iar eu am inteles sa ma feresc de Raiul altora." - Marian Maria.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)